Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru strungar

STRUGÁR s. m. v. strungar1.
STRUNG├üR1, strungari, s. m. Muncitor calificat ├«n prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strug├ír s. m.] ÔÇô Strung + suf. -ar.
STRUNG├üR2, strungari, s. m. Cioban care m├ón─â oile la strung─â pentru a fi mulse. ÔÇô Strung─â + suf. -ar.
STRUGÁR s. m. v. strungar1.
STRUNG├üR1, strungari, s. m. Muncitor calificat ├«n prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strug├ír s. m.] ÔÇô Strung + suf. -ar.
STRUNG├üR2, strungari, s. m. Cioban care m├ón─â oile la strung─â pentru a fi mulse. ÔÇô Strung─â + suf. -ar.
STRUGÁR s. m. v. strungar1.
STRUNG├üR1, strungari, s. m. Muncitor la strung. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunar─â ├«n fa╚Ťa ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar ├«n fier. ARDELEANU, D. 17. ÔÇô Variant─â: strug├ír (NEGRUZZI, S. III 268) s. m.
STRUNG├üR2, strungari, s. m. Ciob─âna╚Ö care m├«n─â oile la strung─â pentru a fi mulse. V. m├«n─âtor. ╚śi pentru al╚Ťii sun─â strungarii din tulnic. LESNEA, I. 34. Abia despre ziu─â s-a ├«ndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus ├«n Humule╚Öti. CREANG─é, A. 15.
strungár s. m., pl. strungári
strungár (muncitor la strung, cioban) s. m., pl. strungári
STRUNGÁR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)
STRUNGÁR s. (reg.) mânător. (~ la oi.)
STRUNGÁR1 ~ă (~i, ~e) m. și f. Muncitor care lucrează la strung. /strung + suf. ~ar
STRUNGÁR2 ~i m. pop. Cioban care mână oile la strungă. /strungă + suf. ~ar
strung├ír, -─â, s.m. ╚Öi n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care m├ón─â oile la strung─â, pentru a fi mulse; strungaci, strunga╚Ö, m├ón─âtor, m├ónzar, m├ónz─ârar. 2. (s.n.; reg.; ├«n forma: strungariu) preducea, potrical─â, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschiz─âtur─â ├«ngust─â prin care trec oile pe r├ónd; strung─â, porti╚Ť─â, strung─ârea╚Ť─â. 4. (s.n.; reg.) coclet (la r─âzboiul de ╚Ťesut). 5. (reg.; ├«n forma: strungariu) miueru╚Öc─â, femel─â. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strung─ârea╚Ť─â, strungaci, strunga╚Ö.
strungar m. lucr─âtor la strung.
strungar m. cioban tânăr: care mână oile în strungă.
strug├ír m. (d. strug, ca ╚Öi s├«rb. bg. strugar). Est. Acela care lucreaz─â cu strugu. ÔÇô ├Än vest strungar.
1) strungár m. (d. strungă). Băiat care mînă oile în strungă. V. scutar.
2) strungár m. Vest. Strugar.
STRUNGAR s. (reg.) mînător. (~ la oi.)
STRUNGAR s. (reg.) strujitor. (E ~ de profesie.)

Strungar dex online | sinonim

Strungar definitie

Intrare: strungar
strugar
strungar substantiv masculin