STRUNGĂRÍE1, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului1; strungărit. 2. Atelier sau secție industrială unde se prelucrează piesele cu ajutorul strungului. – Strungar1 + suf. -ie.

STRUNGĂRÍE2 s. f. Ocupația strungarului2. – Strungar2 + suf. -ie.

STRUNGĂRÍE1, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului1; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul1. – Strungar1 + suf. -ie.

STRUNGĂRÍE2 s. f. Ocupația strungarului2. – Strungar2 + suf. -ie.

STRUNGĂRÍE1 s. f. Meseria strungarului1, atelierul unde lucrează acesta. Nimeni nu se mai îndoia că, la toamnă, am să intru ucenic la un electrician sau într-un atelier de strungărie. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 194.

STRUNGĂRÍE2 s. f. Ocupația strungarului2.

strungăríe s. f., art. strungăría, g.-d. art. strungăríei; (ateliere) pl. strungăríi, art. strungăríile

strungăríe (meserie, atelier, ocupația ciobanului) s. f., art. strungăría, g.-d. art. strungăríei; (ateliere) pl. strungăríi, art. strungăríile

STRUNGĂRÍE s. strungărit. (Învață ~.)

STRUNGĂRÍE ~i f. 1) Meserie de strungar; strungărit. 2) Atelier sau secție a unei întreprinderi unde se lucrează la strung. [G.-D. strungăriei] /strungar + suf. ~ie

strungărie f. 1. meserie de strungar; 2. atelierul strungarului.

strungăríe f. (d. strugar). Est. Meseria saŭ atelieru strugaruluĭ. – În vest strungărie.

strungăríe, V. strugărie.

STRUNGĂRIE s. strungărit. (Învață ~.)