Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru strugurel

STRUGUR├ëL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; strugura╚Ö. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coac─âze. ÔÇô Strugure + suf. -el.
STRUGUR├ëL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; strugura╚Ö. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coac─âze. ÔÇô Strugure + suf. -el.
STRUGUR├ëL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure. M─â m├«na mama la vie... S─â culeg la strugurei. HODO╚ś, P. P. 70. T─âia, m─âre, strugurei Albi ca ni╚Öte mielu╚Öei. TEODORESCU, P. P. 618. Strugurel b─âtut de piatr─â, R─âu e doamne f─âr─â tat─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU. D. 203. 2. (Regional, la pl.) Coac─âze. Pomu╚Öoara... numit─â ╚Öi coac─âz─â, strugurei... este o tuf─â. ╚śEZ. XV 108. ÔÇô Pl. ╚Öi: (neobi╚Önuit, n.) strugurele (ALECSANDRI, P. A. 64).
strugur├ęl s. m., pl. strugur├ęi, art. strugur├ęii
strugur├ęl s. m., pl. strugur├ęi, art. strugur├ęii
STRUGURÉL s. (BOT.) struguraș.
STRUGURÉL s. v. ochii-șoricelului.
strugurei m. pl. Bot. coac─âz─â.
strugur├í╚Ö m. ╚Öi strugur├ęl m., pl. e─ş. Strugure mic (de ex., de coac─âze).
strugurei s. pl. v. COAC─éZ─é.
STRUGUREL s. (BOT.) struguraș.
strugurel s. v. OCHII-╚śORICELULUI.

Strugurel dex online | sinonim

Strugurel definitie

Intrare: strugurel
strugurel substantiv masculin