Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru structura

STRUCTUR├ü, structurez, vb. I. Tranz. A organiza ceva, a da o anumit─â structur─â. ÔÇô Din fr. structurer.
STRUCT├ÜR─é, structuri, s. f. I. 1. Mod de organizare intern─â, de alc─âtuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componen╚Ťilor unui corp sau a unui ├«ntreg organizat, caracterizat prin forma ╚Öi dimensiunile fiec─ârui element component, prin aranjarea lor unul fa╚Ť─â de cel─âlalt ╚Öi prin interac╚Ťiunile lor reciproce. ÔÖŽ Spec. Dispozi╚Ťie a atomilor ├«n molecula unei substan╚Ťe. ÔÖŽ Spec. Mod de grupare a moleculelor ├«ntr-un corp sau ├«ntr-o substan╚Ť─â mineral─â. 2. Mod de a╚Öezare ╚Öi asamblare a p─âr╚Ťilor corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale ╚Ťesuturilor lor. ÔÖŽ (Psih.) Factur─â, alc─âtuire, conforma╚Ťie. 3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc. 4. Mod de alc─âtuire a unei opere literare, muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare, de ├«ntocmire a societ─â╚Ťii din punct de vedere economic, social-politic ╚Öi cultural; or├ónduire. ÔÖŽ Mod de organizare a unei ramuri de produc╚Ťie, a unui domeniu de activitate, a unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. structure, lat. structura.
STRUCTUR├ü, structurez, vb. I. Tranz. A organiza ceva, a da o anumit─â structur─â. ÔÇô Din fr. structurer.
STRUCT├ÜR─é, structuri, s. f. I. 1. Mod de organizare intern─â, de alc─âtuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componen╚Ťilor unui corp sau a unui ├«ntreg organizat, caracterizat prin forma ╚Öi dimensiunile fiec─ârui element component, cum ╚Öi prin aranjarea lor unul fa╚Ť─â de cel─âlalt. ÔÖŽ Spec. Dispozi╚Ťie a atomilor ├«n molecula unei substan╚Ťe. ÔÖŽ Spec. Mod de grupare a moleculelor ├«ntr-un corp sau ├«ntr-o substan╚Ť─â mineral─â. 2. Mod de a╚Öezare ╚Öi asamblare a p─âr╚Ťilor corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale ╚Ťesuturilor lor. ÔÖŽ (Psih.) Factur─â, alc─âtuire, conforma╚Ťie. 3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc. 4. Mod de alc─âtuire a unei opere literare, muzicale etc. 5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare, de ├«ntocmire a societ─â╚Ťii din punct de vedere economic, social-politic ╚Öi cultural; or├ónduire. ÔÖŽ Mod de organizare a unei ramuri de produc╚Ťie, a unui domeniu de activitate, a unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. ÔÇô Din fr. structure, lat. structura.
STRUCTUR├ü, structurez, vb. I. Tranz. (Cu privire la ramuri ale produc╚Ťiei, la institu╚Ťii etc.) A da o structur─â, a organiza. Academia Republicii Populare Rom├«ne, pentru ca s─â nu fie stingherit─â ├«n activitatea ei ╚Öi s─â poat─â de la ├«nceput s─â-╚Öi ├«ndeplineasc─â atribu╚Ťiunile ce i s-au pus ├«n sarcin─â, a fost structurat─â conform cu cerin╚Ťele timpului ╚Öi necesit─â╚Ťile ╚Ť─ârii ╚Öi poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 7/2.
STRUCT├ÜR─é, structuri, s. f. 1. Mod de organizare intern─â a realit─â╚Ťii materiale, felul cum se asociaz─â elementele componente ale unui corp sau ale unui ├«ntreg organizat; alc─âtuire, conforma╚Ťie. Cercet─ârile... au dat la lumin─â structura celor dou─â p─âr╚Ťi constitutive ale celulei: protoplasma celular─â ╚Öi nucleul. MARINESCU, P. A. 48. ÔŚŐ Fig. Caragiale ├«╚Öi ridiculizeaz─â personajele ╚Öi pentru structura lor sufleteasc─â grosolan─â. IBR─éILEANU, SP. CR. 228. ÔÖŽ (Fiz., Chim.) Dispozi╚Ťia atomilor ├«n molecula unei substan╚Ťe. ÔÖŽ (Min.) Mod de grupare a moleculelor ├«ntr-un corp sau ├«ntr-o substan╚Ť─â mineral─â. Prin forjare, o╚Ťelul ├«╚Öi modific─â structura. ÔÖŽ (Anat.) Mod de a╚Öezare ├«ntre ele a p─âr╚Ťilor corpului animalelor ╚Öi plantelor sau ale ╚Ťesuturilor lor. Structura sistemului nervos. ÔÖŽ Mod de construire a unui edificiu, a unui pod, a unei ╚Öosele etc.; ansamblul elementelor de rezisten╚Ť─â ale unei construc╚Ťii; schelet. Structura unui pod. ÔÖŽ Mod de alc─âtuire a unei opere literare. ├Än toat─â structura ei, aceast─â balad─â unic─â este a╚Öa de artistic─â, plin─â de sim╚Ťire a╚Öa de ├«nalt─â pentru natura etern─â, ├«nc├«t eu o socotesc drept cea mai nobil─â manifestare poetic─â a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. ÔÖŽ Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. ÔŚŐ Structur─â gramatical─â = mod specific fiec─ârei limbi de a organiza cuvintele ├«n propozi╚Ťii ╚Öi fraze. Originalitatea ╚Öi persisten╚Ťa unei limbi s├«nt determinate de baza limbii, de structura ei gramatical─â ╚Öi de fondul principal de cuvinte. MACREA, F. 17. 2. Mod de organizare, de ├«ntocmire a societ─â╚Ťii din punct de vedere economic, social, politic ╚Öi cultural; or├«nduire. Structura societ─â╚Ťii socialiste.
structurá (a ~) vb., ind. prez. 3 structureáză
struct├║r─â s. f., g.-d. art. struct├║rii; pl. struct├║ri
structur├í vb., ind. prez. 1 sg. structur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. structure├íz─â
struct├║r─â s. f., g.-d. art. struct├║rii; pl. struct├║ri
STRUCTURÁ vb. 1. v. organiza. 2. v. configura.
STRUCT├ÜR─é s. 1. v. organizare. 2. grupare. (~ moleculelor ├«ntr-un corp.) 3. osatur─â, schelet. (~ de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii.) 4. sistem. 5. v. alc─âtuire. 6. alc─âtuire, compozi╚Ťie, economie, organizare, organiza╚Ťie, (rar) substan╚Ť─â, (fig.) urzeal─â. (Care este ~ lucr─ârii?) 7. v. componen╚Ť─â. 8. v. configura╚Ťie. 9. (GEOL.) structur─â geologic─â = geotectonic─â, tectonic─â; structur─â sticloas─â v. structur─â vitroas─â; structur─â vitroas─â v. structur─â sticloas─â. 10. v. conforma╚Ťie. 11. v. fire. 12. structur─â economic─â v. baz─â economic─â.
STRUCTURÁ vb. I. tr. A da o (nouă) structură, a organiza. [< fr. structurer].
STRUCT├ÜR─é s.f. I. 1. Fel de construc╚Ťie (la un edificiu, la un pod etc.). 2. Mod de organizare intern─â, de alc─âtuire a unui corp. ÔÖŽ Dispozi╚Ťie relativ─â a atomilor ├«n molecula unei substan╚Ťe. ÔÖŽ Modul de grupare a moleculelor ├«ntr-o substan╚Ť─â mineral─â. 3. Modul de a╚Öezare ├«ntre ele a p─âr╚Ťilor corpului animal sau vegetal ori ale ╚Ťesuturilor. ÔÖŽ (Psih.) Conforma╚Ťie, factur─â, forma╚Ťie. 4. Fel de alc─âtuire a unei compozi╚Ťii, a unei opere literare. ÔÖŽ Structur─â gramatical─â = mod specific fiec─ârei limbi de a organiza cuvintele ├«n propozi╚Ťii ╚Öi fraze. II. Mod de organizare a societ─â╚Ťii din punct de vedere economic, social, politic ╚Öi cultural; or├ónduire. ÔÖŽ Mod de organizare a oric─ârei ramuri de produc╚Ťie. [Cf. fr. structure, lat. structura < struere ÔÇô a cl─âdi].
STRUCTURÁ vb. tr. a da o structură, a organiza. (< fr. structurer)
STRUCT├ÜR─é s. f. I. 1. ansamblu de elemente de construc╚Ťie solidarizate ├«ntre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta ╚Öi le transmite la funda╚Ťie. 2. mod de alc─âtuire intern─â a unui corp, a unui sistem. ÔŚŐ dispozi╚Ťie relativ─â a atomilor ├«n molecula unei substan╚Ťe. ÔŚŐ mod de grupare a moleculelor ├«ntr-o substan╚Ť─â mineral─â. 3. mod de a╚Öezare a p─âr╚Ťilor corpului animal sau vegetal ori ale ╚Ťesuturilor. ÔŚŐ (psih.) conforma╚Ťie, factur─â, forma╚Ťie. 4. fel de alc─âtuire a unei compozi╚Ťii, a unei opere literare. ÔÖŽ ~ gramatical─â = mod specific fiec─ârei limbi de a organiza cuvintele ├«n propozi╚Ťii ╚Öi fraze. II. mod de organizare a societ─â╚Ťii din punct de vedere economic, social, politic ╚Öi cultural; or├ónduire. ÔŚŐ mod de organizare a oric─ârei ramuri de produc╚Ťie. (< fr. structure, lat. structura)
A STRUCTUR├ü ~├ęz tranz. A face s─â aib─â o structur─â. /<fr. structurer
STRUCT├ÜR─é ~i f. 1) Mod de organizare intern─â a elementelor sau a p─âr╚Ťilor care constituie un ansamblu concret sau abstract; constitu╚Ťie; factur─â; component; compozi╚Ťie. 2) Ansamblu de rela╚Ťii dintre elementele unui sistem; re╚Ťea de rela╚Ťii. [G.-D. structurii] /<lat. structura, fr. structure
structur─â f. 1. modul cum e zidit un edificiu; 2. dispozi╚Ťiunea p─âr╚Ťilor unui corp organizat: structura corpului omenesc e admirabil─â; 3. fig. ordine, dispozi╚Ťiune: structura unei poeme.
*struct├║r─â f., pl. ─ş (lat. structura, d. str├║ere, a construi). Modu cum un lucru e construit, a╚Öezat, compus: structura une─ş case, a corpulu─ş omenesc, a ╚Ťes─âturilor corpulu─ş, a une─ş poeme.
STRUCTURA vb. 1. a ordona, a organiza, a sistematiza. (A ~ întregul material în vederea...) 2. a se configura, a se contura, a se profila. (Se ~ într-un anumit fel.)
STRUCTUR─é s. 1. organizare. (~ unei celule.) 2. grupare. (~ moleculelor ├«ntr-un corp.) 3. osatur─â, schelet. (~ de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii.) 4. sistem. (Limba formeaz─â o ~.) 5. alc─âtuire, aranjament, a╚Öezare, dispunere, distribu╚Ťie, ├«ntocmire, r├«nduial─â. (O anumit─â ~ a lucrurilor.) 6. alc─âtuire, compozi╚Ťie, economie, organizare, organiza╚Ťie, (rar) substan╚Ť─â, (fig.) urzeal─â. (Care este ~ lucr─ârii?) 7. alc─âtuire, componen╚Ť─â, compozi╚Ťie. (Comisia are urm─âtoarea ~...) 8. aspect, configura╚Ťie, conforma╚Ťie, fizionomie, form─â, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, profil, (rar) f─âptur─â. (~ terenului.) 9. conforma╚Ťie, constitu╚Ťie, factur─â, fizic, natur─â, (├«nv.) temperament. (De o ~ delicat─â ori robust─â.) 10. caracter, fire, natur─â, temperament, (livr.) umoare, (├«nv. ╚Öi reg.) natural, (├«nv.) duh, (fig.) inim─â. (O ~ emotiv─â.) 11. structur─â economic─â = baz─â economic─â, or├«nduire economic─â.
STRUCTUR─é. Subst. Structur─â, structur─â intern─â, organizare, ordine, or├«nduire, or├«nduial─â, r├«nduire, r├«nduial─â, ├«ntocmire, alc─âtuire, constitu╚Ťie, construc╚Ťie, compozi╚Ťie. Form─â, forma╚Ťie, forma╚Ťiune, conforma╚Ťie, factur─â, arhitectur─â (fig.), arhitectonic─â (fig.), urzeal─â (fig., rar). ├Ämbinare, combinare, combina╚Ťie, ├«nl─ân╚Ťuire, asamblare, compunere, ├«mpreunare, ├«mbinare, reunire, unire, ├«ntocmire, constituire, alc─âtuire, formare; aranjare, aranjament, a╚Öezare, situare; ordonare, sistematizare, ierarhizare, ierarhie, subordonare. Sistem, ansamblu, tot, totalitate, ├«ntreg, complex, organism (fig.). Microstructur─â. Structuralism. Structuralist. Adj. Structurat, organizat, ordonat, or├«nduit, r├«nduit, sistematizat, sistematic. Conformat (rar), constituit, compus, combinat, compozit, ├«mbinat, ├«mpreunat, unit, unitar. Constitutiv, component, alc─âtuitor. Structural; structuralist. Vb. A forma o structur─â, a avea o structur─â, a forma (a alc─âtui) un sistem, a forma (a alc─âtui) un ├«ntreg. A (se) organiza, a (se) ordona, a (se) or├«ndui, a (se) r├«ndui, a (se) alc─âtui, a (se) compune, a (se) constitui, a (se) forma, a se configura (rar), a (se) contura (fig.). A (se) ├«mbina, a (se) combina, a (se) ├«nl─ân╚Ťui, a (se) ├«mpreuna, a (se) uni, a (se) reuni. A ├«ntocmi, a construi, a asambla; a dispune, a a╚Öeza, a aranja, a ordona, a sistematiza, a ierarhiza, a subordona, a structura. Adv. (├Än mod) organizat, ├«n ordine, cu or├«nduial─â. V. aranjare, bucat─â, clasificare, componen╚Ť─â, construc╚Ťie, form─â, leg─âtur─â rela╚Ťie, unire, uniune.
afanitic, structur─â Ôł╝ (─â), (engl.= aphanitic) termen utilizat pentru a desemna structurile microcristaline ╚Öi criptocristaline ale rocilor magmatice efuzive. Structurile a. sunt caracteristice bazaltelor ╚Öi andezitelor, definind ├«n special masa fundamental─â a acestora (mezostaza). V. Ôćĺ faneritic.
bioturba╚Ťie, structuri de ~ (engl.= bioturbation) (sedim.), procese prin care org. animale prelucreaz─â ╚Öi modific─â substratul lor natural gener├ónd noi structuri sedimentare. Dup─â mediul ╚Öi locul de conservare a activit─â╚Ťilor biotice, se disting structuri de b. superficiale (Ôćĺ bioglife) ╚Öi structuri profunde, cu dezvoltare vertical─â, vizibile pe supr. sec╚Ťiunii transversale a stratelor cu b. Structurile de b. sunt realizate de org. litorale, neritice ╚Öi batiale, iar pozi╚Ťia ├«n strat ╚Öi dimensiunile lor sunt utilizate pentru reconstituirea mediilor de sedimentare.
flaser, structur─â Ôł╝ (germ.), lamina╚Ťie oblic─â concoid─â la scar─â mic─â, determinat─â de alternan╚Ťa termenilor argilo╚Öi cu cei siltici sau arenitici; ├«n s. f., laminele de argil─â muleaz─â baza setului din cadrul corpului concoid; topul unor astfel de seturi poate fi ├«nso╚Ťit de ondula╚Ťii asimetrice de curent. Sugereaz─â energie de bazin sc─âzut─â.
grafic─â structur─âÔł╝, concre╚Ötere dintre cuar╚Ť (care se individualizeaz─â sub form─â de elemente prismatice sau cuneiforme, cu orient─âri paralele) ╚Öi feldspat potasic (care-l include, av├ónd rol de gazd─â). S. g. este specific─â pegmatitelor ╚Öi rocilor granitice ╚Öi apare prin cristalizarea simultan─â (la eutectic) a celor dou─â faze min.
palimpsest, structur─â ~ (ic─â), (engl.= palimsest) papirus de pe care s-a ╚Öters scrierea ini╚Ťial─â pentru a se putea utiliza din nou ╚Öi pe care se mai v─âd urmele vechiului text; ├«n geologie, folosit ca adjectiv pentru a indica p─âstrarea caracterelor unui dep. vechi, ca urme ├«n dep. noi, de ex. structurile p. din granitoidele anatectice ╚Öi metasomatice ├«n care paleosomul reflect─â mo╚Ötenirea unor structuri metamorfice sau sedimentare; de asemenea, despre sedimentele p., care reprezint─â acumul─âri de material vechi, prelucrat ├«ndelung, ├«n condi╚Ťiile hidrodinamice actuale.
structura rocilor, (engl.= rock structures), totalitatea caracterelor unei roci prin care se exprim─â gradul de cristalizare (Ôćĺ holocristalin, Ôćĺ hipocristalin), dimensiunile absolute (Ôćĺ afanitic, faneritic) ╚Öi relative ale cristalelor (Ôćĺ echicristalin, Ôćĺ inechicristalin, Ôćĺ porfiric) sau formele acestora (s. Ôćĺ alotriomorf─â, s. Ôćĺ hipidiomorf─â, s. Ôćĺ panidiomorf─â); ├«n dom. sedimentar s.r. exprim─â, de cele mai mute ori, rela╚Ťiile dintre constituen╚Ťi, vizibile ├«n cadrul unui strat (Ôćĺ lamina╚Ťia) sau la supr. acestuia (Ôćĺ ondula╚Ťii, mecanoglife). V. ╚Öi textur─â.
structur─â imbricat─â (engl.= imbricate structure),
structur─â, totalitate emergent─â de obiecte* sonore care tinde s─â se conserve. S. presupune o lege de compozi╚Ťie intern─â. Asemeni naturii, ╚Öi ├«n muzic─â exist─â diferite straturi structurale. Deosebim, la modul general, dou─â zone: micro- ╚Öi macro-s. Dac─â ├«n alte domenii delimit─ârile ├«ntre cele dou─â nivele sunt stabilite, ├«n muzic─â exist─â p─âreri ├«mp─âr╚Ťite. La nivel microstructural s-ar produce organizarea morfologic─â, iar la nivel macrostructural cea sintactic─â (2), sau: micro-s. ╚Ťine de obiectul sonor (de natura lui), iar macro-s. ╚Ťine de rela╚Ťiile ce se stabilesc ├«ntre obiecte. O alt─â delimitarear fi numai la nivel sintactic: micro-s. ├«nseamn─â organizarea celor mai mici elemente sintactice (celul─â*, motiv* etc.), iar macro-s. desemneaz─â forma* lucr─ârii muzicale ╚Öi articula╚Ťiile ei. Problema transform─ârii s. este tot at├ót de complicat─â ca ╚Öi ├«n alte domenii. Xenakis a g─âsit legi obiective de transformare prin aplicarea unor teorii matematice moderne la muzic─â. Se pare c─â solu╚Ťia cea mai adev─ârat─â este folosirea gramaticilor generative ╚Öi transforma╚Ťionale care ofer─â trecerea de la simplu la complex, de la imanent la manifest (v. stochastic─â, muzic─â). Importante, at├ót ├«n compozi╚Ťie (1) c├ót ╚Öi ├«n muzicologie*, r─âm├ón s. de ad├óncime (Chomsky) care ofer─â ╚Öi miezul con╚Ťinutului artistic. Depistarea acestor s. reprezint─â un prim pas ├«n aflarea mecanismului at├ót de complex al artei. Xenakis propune ├«n muzic─â termenul de ÔÇ×s. afar─â de timpÔÇŁ care sunt independente de orice realitate sonor─â ├«n sens de natur─â concret─â (crea╚Ťie muzical─â). Existen╚Ťa naturii abstracte este fundamental─â pentru g├óndirea oric─ârui creator. Naturile concrete (operele de art─â) sunt mostre ale celei abstracte. De aceea, crearea unei s. ├«n afara timpului ├«n muzic─â constituie o baz─â de prin ordin ├«n z─âmislirea lucr─ârilor muzicale. Pe l├óng─â muzicile sec. nostru care vizeaz─â tocmai asemenea cercetare ├«n interiorul artei sonore, exist─â multe exemple de s. muzicale. Poate cea mai elocvent─â r─âm├óne muzica lui J.S. Bach, ale c─ârei date au putut fi cu u╚Öurin╚Ť─â preluate de programele ordinatoarelor. Deci unitatea stilistic─â bachian─â nu este ├«nt├ómpl─âtoare! Cercet─ârile actuale ├«ncearc─â s─â depisteze s. ╚Öi ├«n muzici prolixe stilistic. Aici lucrurile se complic─â, bine├«n╚Ťeles faptele (rezultatele) dovedindu-se ├«n favoarea g├óndurilor componistice unitare. V. analiz─â; semn.
structur─â arhitectonic─â, (├«n folc. rom├ónesc) mod de organizare a elementelor de expresie, dup─â legi tradi╚Ťionale, ├«n cuprinsul discursului muzical. ├Än cadrul ├«ntregului, al perioadei* sau strofei* muzicale, elementele de expresie sunt ├«ntr-o str├óns─â interdependen╚Ť─â, av├ónd fiecare o func╚Ťie precis─â. S. reprezint─â, de fapt, cristalizarea unor ansambluri elaborate ╚Öi selec╚Ťionate ├«n func╚Ťie de con╚Ťinut, prin tradi╚Ťia limbajului muzical istorice╚Öte constituit, ╚Öi se diferen╚Ťiaz─â pe genuri (I, 3). Elementele determinate pentru definirea s. sunt: dimensiunea versului (2) de care depinde dimensiunea r├óndului melodic*, num─ârul, con╚Ťinutul ╚Öi maniera de grupare ╚Öi repetare a r├óndurilor melodice, structura r├óndurilor melodice ╚Öi tehinica lor de ├«nrudire, locul cezurii* principale, sistemul caden╚Ťial precum ╚Öi alte elemente ritmico-melodice care apar ├«n momentul interpret─ârii sau care au deja caracter de permanentizare (refrene*, interjec╚Ťii melodice interioare, stabile sau sporadice). ├Än folc. rom├ónesc se distind dou─â mari categorii de s: S. liber─â, improvizatoric─â (├«n care r├óndurile melodice nu sunt determinate ╚Öi se repet─â liber) ╚Öi s. fix─â, ├«nchis─â, strofic─â (num─âr determinat de r├ónduri melodice, repetate ├«n aceea╚Öi ordine). Se obi╚Önuie╚Öte a se nota forma cu majuscule, urmate de litere mici pentru modific─ârile suferite la repetare (v. r├ónd melodic). Pentru o mai ad├óncit─â exprimare a s., se utilizeaz─â scheme complexe (ex.: melodie care ├«ncepe pe treapta a 3-a a sc─ârii ╚Öi sf├ór╚Öe╚Öte pe treapta 1; cezur─â* dup─â primul; B ├«ncepe cu subtonul* ╚Öi se sf├ór╚Öe╚Öte pe treapta 3; repetarea r├óndului secund, care ├«ncepe cu subton ╚Öi sf├ór╚Öe╚Öte pe treapta 1 = (3) A1 (VIII) B3 (VII) Bc.). ├Än s. fix─â se cunosc mai multe tipuri de strofe: cu un singur r├ónd melodic repetat, la care se adaug─â sau nu un refren; strofe de 2, 3, 4 r├ónduri melodice, diferite ├«n con╚Ťinut, care sunt repetate sau alternante variat, ├«n func╚Ťie de gen, de con╚Ťinut ╚Öi epoc─â istoric─â. Sin.: form─â, arhitectornic─â.
STRUCT├ÜR─é s. f. (cf. fr. structura, lat. structura ÔÇ×construc╚ŤieÔÇŁ < struere ÔÇ×a cl─âdiÔÇŁ): 1. alc─âtuire, aranjare, ordine, form─â, organizare intern─â specific─â a unui ├«ntreg lingvistic (cuv├ónt, enun╚Ť, limb─â) ├«n elemente constitutive determinate. Ea presupune existen╚Ťa unor rela╚Ťii ├«ntre componentele ├«ntregului. Se poate vorbi astfel despre o s. morfematic─â a cuv├óntului, despre o s. fonetic─â a limbii, despre o s. fonologic─â a limbii, despre o s. lexical─â a limbii, despre o s. gramatical─â a limbii (morfologic─â ╚Öi sintactic─â), despre o s. semantic─â a limbii, despre o s. dialectal─â a limbii, despre o s. a propozi╚Ťiei, despre o s. a frazei etc. ÔŚŐ ~fon├ętic─â: organizare a limbii ├«n grupe de sunete cu tr─âs─âturi distincte, ├«n virtutea unor criterii ╚Öi a unor rela╚Ťii existente ├«ntre ele. ÔŚŐ ~ fonol├│gic─â: organizare a limbii ├«n unit─â╚Ťi minimale de expresie cu func╚Ťie diferen╚Ťiatoare a cuvintelor ╚Öi a formelor gramaticale (foneme), combina╚Ťiile acestora, gruparea lor ├«n clase dup─â anumite criterii, influen╚Ťele unora asupra altora, caracteristicile lor suprasegmentale etc. ÔŚŐ ~ lexic├íl─â: organizare a cuvintelor unei limbi ├«n grupe cu ├«nsu╚Öiri specifice (din fondul principal, din masa vocabularului). ÔŚŐ ~ gramatic├íl─â: organizare a limbii ├«n unit─â╚Ťi func╚Ťionale (morfeme, p─âr╚Ťi de vorbire, p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie, propozi╚Ťii ╚Öi fraze), ├«ntre care exist─â anumite rela╚Ťii. ÔŚŐ ~ morfem├ític─â: s. morfologic─â a cuv├óntului; organizarea lui intern─â ├«n morfeme distincte care servesc la formarea sau la flexionarea acestuia. ÔŚŐ ~ morfol├│gic─â: organizare a limbii ├«n clase distincte, cu ├«nsu╚Öiri specifice (p─âr╚Ťi de vorbire); organizare a limbii ├«n unit─â╚Ťi minimale func╚Ťionale (morfeme), tipurile acestora, ierarhia lor, raporturile care decurg din unirea lor ├«n cuvinte etc. ÔŚŐ ~ sint├íctic─â: organizare a limbii ├«n lan╚Ťuri de cuvinte ├«n rela╚Ťie (p─âr╚Ťi de propozi╚Ťie, grupuri coordonative, sintagme, propozi╚Ťii ╚Öi fraze), pe baza posibilit─â╚Ťilor de combinare ale cuvintelor. ÔŚŐ ~ bin├ír─â: s. rezultat─â din combinarea, pe r├ónd a unui verb cu distribu╚Ťie unidirec╚Ťional─â cu c├óte un singur termen ├«n cadrul aceleia╚Öi propozi╚Ťii. Realizeaz─â s. binare marea majoritate a verbelor: c├ónt─â frumos, c├ónt─â aici, c├ónt─â acum etc. ÔŚŐ ~ tern├ír─â: s. rezultat─â din combinarea simultan─â a unui verb cu distribu╚Ťie bidirec╚Ťional─â cu doi termeni, ├«n cadrul aceleia╚Öi propozi╚Ťii. Realizeaz─â s. ternare verbele copulative: C├ómpul este verde. ÔŚŐ ~ sem├íntic─â: organizare a limbii dup─â unit─â╚Ťile minimale de ├«n╚Ťeles (seme, sememe, lexeme), leg─âturile dintre acestea ╚Öi consecin╚Ťele ce decurg din cercetarea lor. ÔŚŐ ~ dialect├íl─â: organizare a limbii ├«n unit─â╚Ťi dialectale (grai, subdialect, dialect) ├«ntre care exist─â anumite rela╚Ťii ierarhice (de subordonare) stabilite pe baza analizei ╚Öi descrierii domeniului lingvistic respectiv. ├Än abordarea s. dialectale, precizarea raportului ├«ntre ÔÇ×limb─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×dialectÔÇŁ este fundamental─â. Cei mai mul╚Ťi lingvi╚Öti (rom├óni ╚Öi str─âini) consider─â c─â s. dialectal─â a limbii rom├óne este reprezentat─â prin cele patru mari dialecte: dacorom├ón, arom├ón (macedorom├ón), megleonorom├ón ╚Öi istrorom├ón; c─â numai dialectul dacorom├ón a devenit limb─â na╚Ťional─â a rom├ónilor, ├«n timp ce celelalte trei dialecte sud-dun─ârene, datorit─â condi╚Ťiilor istorice vitrege, au evoluat mult mai ├«ncet ╚Öi divergent, p─âstr├ónd un caracter arhaic. Pentru unii lingvi╚Öti, considerarea celor patru idiomuri amintite ca dialecte se potrive╚Öte numai pentru rom├óna comun─â, deoarece ├«n momentul de fa╚Ť─â fostele dialecte sud-dun─ârene ar avea statut de limbi. ├Än acest caz, limbii rom├óne actuale i-ar fi proprii, dup─â primii, cinci subdialecte (muntean, moldovean, b─ân─â╚Ťean, cri╚Öean ╚Öi maramure╚Öean), iar dup─â ultimii, cinci dialecte (acelea╚Öi, amintite mai sus ca subdialecte). v. ╚Öi dial├ęct. ÔŚŐ ~ analiz├íbil─â: s. care poate fi analizat─â ├«n p─âr╚Ťi componente. Astfel, ├«n s. cuv├óntului merg├ónd se disting dou─â componente: r─âd─âcina merg + sufixul modal gerunzial -├ónd; ├«n s. cuv├óntului prelungisem distingem prefixul pre-, r─âd─âcina lung-, sufixul perfectului -i, sufixul mai mult ca perfectului -se- ╚Öi desinen╚Ťa de persoana I singular -m; ├«n s. propozi╚Ťiei ÔÇ×Limba noastr─â-i o comoar─âÔÇŁ se disting: subiectul Limba, atributul adjectival noastr─â ╚Öi predicatul nominal i o comoar─â. ├Än general, cuvintele limbilor flexionare au s. analizabile. ÔŚŐ ~ neanaliz├íbil─â: s. care nu poate fi analizat─â ├«n p─âr╚Ťi componente distincte, ca de exemplu cuvintele om, bun, trei, se, c├ónd, ah!, pe, c─â etc. De asemenea, r─âspunsurile la interogativele directe da ╚Öi nu sunt s. neanalizabile, ele reprezent├ónd chiar ni╚Öte propozi╚Ťii denumite astfel (neanalizabile). Sunt recunoscute ca av├ónd s. neanalizabile cuvintele limbilor izolante, cum este chineza. ÔŚŐ ~ concr├ęt─â (de suprafa╚Ť─â): s. care este reprezentat─â printr-un enun╚Ť real, concret (realizat sonor sau marcat grafic) ╚Öi care poate fi p─âtruns─â, explicat─â ╚Öi caracterizat─â cu mijloace de investiga╚Ťie obi╚Önuite, tradi╚Ťionale, ca de exemplu Prietenul meu cite╚Öte jurnalul. ├Än gramaticile generative i se spune s. de suprafa╚Ť─â (superficial─â) care con╚Ťine realitatea datelor din s. abstract─â (de ad├óncime), fiind realizat─â prin modificarea acesteia. Este accesibil─â studiului, prezent├óndu-se sub forma lan╚Ťurilor actuale ale comunic─ârii organizate morfologic. Ea se poate transforma ├«n s. abstract─â (de ad├óncime, profund─â) aplic├ónd anumite reguli de reducere a ei la ni╚Öte simboluri categoriale. ÔŚŐ ~ abstr├íct─â (de ad├óncime): s. care st─â la baza unui enun╚Ť concret, care con╚Ťine ├«n general rela╚Ťiile gramaticale fundamentale pentru ├«n╚Ťelegerea acestuia ╚Öi e redus─â la ni╚Öte simboluri categoriale. Ea poate fi p─âtruns─â, explicat─â ╚Öi caracterizat─â cu mijloace de investiga╚Ťie moderne. Astfel, ├«n enun╚Ťul real amintit mai sus (la s. concret─â) distingem: un S (subiect-substantiv), un A (atribut adj. ÔÇô adjectiv pronominal posesiv), un P (predicat verbal ÔÇô verb) ╚Öi un C (complement direct ÔÇô substantiv). Aceasta reprezint─â s. de ad├óncime a enun╚Ťului concret redus la acele patru simboluri: S, A, P, C. Aplic├ónd anumite reguli de dezvoltare a simbolurilor ├«n cuvinte concrete, ea se poate transforma ├«n s. concret─â de la care a pornit: Prietenul meu cite╚Öte jurnalul. S. de ad├óncime st─â la baza lan╚Ťurilor actuale ale comunic─ârii. Potrivit unor concep╚Ťii diferite, ea ar avea ca punct de plecare fie realitatea sintactic─â, fie realitatea semantic─â. Cu toate c─â existen╚Ťa sa este greu de dovedit, s. de ad├óncime reprezint─â totu╚Öi un principiu pe baza c─âruia se poate explica performan╚Ťa lingvistic─â (v.) ╚Öi universaliile lingvistice (v.). 2. schem─â, mecanism, re╚Ťea intern─â a punctelor esen╚Ťiale ale unui fenomen lingvistic. S. intr─â ├«n opozi╚Ťie cu func╚Ťia, d├ónd na╚Ötere rela╚Ťiei static-dinamic. Termenul a fost folosit pentru prima oar─â ├«n 1916 de c─âtre Ferdinand de Saussure, odat─â cu analiza semnului lingvistic ╚Öi considerarea limbii ca sistem. ├Än concep╚Ťia structuralist─â, s. este un tot ├«nchegat, unitar, coerent, un sistem al rela╚Ťiilor dintre p─âr╚Ťi.

Structura dex online | sinonim

Structura definitie

Intrare: structur─â
structur─â substantiv feminin
Intrare: structura
structura verb grupa I conjugarea a II-a