Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru struțușor

STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.
STRUȚUȘÓR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.
STRUȚUȘÓR2, struțușoare, s. n. (Regional) Struțișor. Și mila de la surori Struțușor verde de flori. MARIAN, NU. 286. Struțușor de magheran! BIBICESCU, P. P. 356.
STRUȚUȘÓR1, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
STRUȚUȘÓR1, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Din struț2 + suf. -uș-or.
STRUȚUȘÓR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
struțușór s. n., pl. struțușoáre
STRUȚUȘÓR s. v. brădișor, buchețel, cornișor.
struțușor s. v. BRĂDIȘOR. BUCHEȚEL. CORNIȘOR.

struțușor definitie

struțușor dex

Intrare: struțușor (s.n.)
struțușor s.n.
Intrare: struțușor (s.m.)
struțușor s.m.