Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru struțișor

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț2; struțușor. – Struț2 + suf. -ișor.
STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț2; struțușor. – Struț2 + suf. -ișor.
STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Regional) Diminutiv al lui struț2, buchet mic de flori. Struțișor de viorele, Dulce ți-i gurița, lele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.
struțișór s. n., pl. struțișoáre
struțișór s. n., pl. struțișoáre
STRUȚIȘÓR s. v. buchețel.
struțișor s. v. BUCHEȚEL.

struțișor definitie

struțișor dex

Intrare: struțișor
struțișor