STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț²; struțușor. – Struț² + suf. -ișor.

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui struț²; struțușor. – Struț² + suf. -ișor.

STRUȚIȘÓR, struțișoare, s. n. (Regional) Diminutiv al lui struț², buchet mic de flori. Struțișor de viorele, Dulce ți-i gurița, lele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 25.

struțișór s. n., pl. struțișoáre

struțișór s. n., pl. struțișoáre

STRUȚIȘÓR s. v. buchețel.

struțișor s. v. BUCHEȚEL.