Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru strig─ât

STR├ŹG─éT, strig─âte, s. n. 1. Cuv├ónt, ╚Öir de sunete emise de cineva cu voce ridicat─â; ╚Ťip─ât, strigare. ÔÖŽ Invocare. 2. Anun╚Ťare, semnalizare (cu voce puternic─â); comand─â. 3. Sunet, ╚Öir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pas─âre. 4. Zgomot, larm─â de voci; vociferare. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strig─âtur─â. ÔÇô Striga + suf. -─ât.
STR├ŹG─éT, strig─âte, s. n. 1. Cuv├ónt, ╚Öir de sunete emise de cineva cu voce ridicat─â; ╚Ťip─ât, strigare. ÔÖŽ Invocare. 2. Anun╚Ťare, semnalizare (cu voce puternic─â); comand─â. 3. Sunet, ╚Öir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pas─âre. 4. Zgomot, larm─â de voci; vociferare. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strig─âtur─â. ÔÇô Striga + suf. -─ât.
STR├ŹG─éT, strig─âte, s. n. 1. Exclama╚Ťie cu voce ridicat─â; ╚Ťip─ât, r─âcnet. Trecu, numai ├«n sum─âie╚Ö, la u╚Öa de afar─â. Atuncea auzi mai deslu╚Öit strig─âtul lui Mitrea. D─âduse la vite o dihanie. SADOVEANU, B. 102. Url─â c├«mpul ╚Öi de tropot ╚Öi de strig─ât de b─âtaie. EMINESCU, O. I 148. ÔŚŐ (Metaforic) Trenul alearg─â cu strig─âte uniforme la ro╚Ťi. SAHIA, U.R.S.S. 10. ÔÖŽ Invocare. Aman e strig─âtul turcilor ╚Öi a t─âtarilor c├«nd ei se afl─â fa╚Ť─â cu un pericol. ALECSANDRI, P. P. 83. 2. Anun╚Ťare, semnalizare (cu voce puternic─â); comand─â. ├Än tropotul de copite, ├«n murmurul de valuri al o╚Ötilor, pornir─â ├«ndat─â strig─âtele c─âpiteniilor care z─âriser─â fulgerul o╚Ťelului. SADOVEANU, O. VII 9. Nu se auzea dec├«t... strig─âtul monoton a osta╚Öilor de straj─â. NEGRUZZI, S. I 160. 3. Sunet caracteristic scos de un animal sau de o pas─âre; zbieret, urlet, chel─âl├óit. Tres─âri numai c├«nd auzi sus, ├«n aurul luminii, un strig─ât de pajur─â. SADOVEANU, B. 231. Departe se auzea strig─âtul unei pupeze. id. O. I 344. 4. Zgomot, larm─â de voci; vociferare. Strig─âtul m├«nios ╚Öi greu de ur─â r─âsun─â mult─â vreme. DUMITRIU, N. 31. Strig─âtele nu mai conteneau, agita╚Ťia era mai ├«nfrigurat─â. CAMIL PETRESCU, N. 23. Acum te asurzeau strig─âtele ╚Öi zgomotul ce f─âcea mul╚Ťimea de oameni... merg├«nd fiecare la lucrul s─âu. ISPIRESCU, L. 103. ÔÖŽ Exclama╚Ťie de protest. (Fig.) Tablourile lui s├«nt un strig─ât puternic ├«mpotriva m─âcelurilor ├«ntre oameni, operele lui artistice ne turbur─â toat─â inima, trezesc toat─â durerea pricinuit─â de r─âzboi. GHEREA, ST. CR. II 86. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). ├Än ochii fiec─âruia cite╚Öti teama disperat─â la g├«ndul c─â nu va reg─âsi pe cine caut─â. Se strig─â tare ╚Öi ├«n fiecare strig─ât ├«n╚Ťelegi o fric─â f─âr─â puteri de st─âp├«nire. Absen╚Ťa glasului celui chemat ├«nseamn─â moarte... SAHIA, N. 51. 6. Strig─âtur─â. C├«nd fac hor─â sau joac─â pe la cl─âci, au obiceiul de-a ├«nso╚Ťi tactul piciorului cu strig─âte ├«n joc. Aceste strig─âte s├«nt ni╚Öte mici poezioare. ╚śEZ. I 70. Strig─âtele ├«n joc, c├«nd au cuprinsul sarcastic, s├«nt ni╚Öte minunate satire populare. ib. 70. Cine joac─â ╚Öi nu strig─â Face-i-s-ar gura str├«mb─â; C-a╚Öa-i jocu rom├«nesc, Cu strig─ât ardelenesc, C├«nd l-auz m─â-nveselesc. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 359.
str├şg─ât s. n., pl. str├şg─âte
str├şg─ât s. n., pl. str├şg─âte
STR├ŹG─éT s. 1. ╚Ťip─ât, urlet, zbieret, (├«nv.) chemare, vreav─â. (├Änceteaz─â cu ~ele!) 2. r─âcnet, ╚Ťip─ât, urlet, zbier─âtur─â, zbieret, (rar) strigare, strig─âtur─â, ╚Ťip─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âcnitur─â. (~ de durere; ce sunt ~ele astea?) 3. v. chiot. 4. v. exclama╚Ťie.
STR├ŹG─éT s. v. chiuit, chiuitur─â, strig─âtur─â.
Strig─ât Ôëá ╚Öoapt─â, t─âcere
STR├ŹG─éT ~e n. 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); ╚Ťip─ât; r─âcnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar v. STRIG─éTUR─é. /a striga + suf. ~─ât
strig─ât n. 1. glas scos cu t─ârie; 2. glasul obi╚Önuit al animalelor: strig─âtul cucuvelii; 3. aclama╚Ťiune.
strig─ât n., pl. e (d. strig cu suf. -─ât ca ├«n fream─ât). Glas tare (r─âcnet sa┼ş ╚Ťipet): sÔÇÖa auzit un strig─ât de ajutor. Glas de bucurie sa┼ş de aprobare, aclama╚Ťiune: strig─âte de ÔÇ×uraÔÇŁ. Glasu obi╚Önuit al animalelor: strig─âtu corbulu─ş, al leulu─ş.
strig─ât s. v. CHIUIT. CHIUITUR─é. STRIG─éTUR─é.
STRIG─éT s. 1. ╚Ťip─ât, urlet, zbieret, (├«nv.) chemare, vreav─â. (├Änceteaz─â cu ~ele!) 2. r─âcnet, ╚Ťip─ât, urlet, zbier─âtur─â, zbieret, (rar) strigare, strig─âtur─â, ╚Ťip─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âcnitur─â. (~ de durere; ce s├«nt ~ astea?) 3. chiot, chiu, chiuit, chiuitur─â, h─âulire, h─âulit, h─âulitur─â, ╚Ťip─ât, (pop.) iuit, (reg.) hih─âit, hihot. (A tras un ~, la hor─â.) 4. exclamare, exclama╚Ťie, (rar) strigare. (~ de aprobare, de protest.)
GLASURI DE P─éS─éRI. Subst. Strig─ât, ╚Ťip─ât, glas, c├«ntare, c├«ntat, c├«ntec, c├«nt, viers (rar), tril, ciripire, ciripit, ciripeal─â, piruit, piscuire (reg.), piscuit (reg.), piuit, piuitur─â, ╚Öuier, ╚Öuier─âtur─â. Cotcod─âceal─â, cotcod─âcire, cotcod─âcit. Cucurigat, rotit. M─âc─âire, m─âc─âit, m─âc─âitur─â, m─âc─ânit, oc─âit (rar). G├«g├«ire, g├«g├«it, g├«g├«itur─â. C├«r├«ial─â, c├«r├«it. Cl─âmp─âneal─â, cl─âmp─ânire, cl─âmp─ânit, cl─âmp─ânitur├ó. Clonc─ânire, clonc─ânit. Cronc─ânire, cronc─ânit, cronc─ânitur─â. G├«ngurire, g├«ngurit, uguire, uguit. Tocare, tocat; toc─ânire, toc─ânit. Adj. C├«nt─âtor; ciripitor, ciripiu (rar); piuitor; c├«r├«itor; cronc─ânitor. Vb. A striga, a gur─âi (rar), a ╚Ťipa; a c├«nta, a trilui (rar), a ciripi, a pirui, a piscui (reg.), a piui, a ╚Öuiera. A cotcod─âci, a cotcorozi (reg.). A cucuriga (rar). A m─âc─âi, a m─âc─âni, a oc─âi (rar). A g├«g├«i. A leorb─âi. A c├«r├«i. A cl─âmp─âni. A clonc─âni. A cronc─âni. A g├«nguri, a ugui. A pup─âi. A toca; a toc─âni. V. p─âs─ârele, p─âs─âri domestice, p─âs─âri r─âpitoare.
STRIG─éT. Subst. Strig─ât, strigare, chemare, ╚Ťip─ât, urlet, urlat, zbierat, zbier─âtur─â, r─âcnet, r─âcnire, r─âget, muget, mugire, buh─âial─â (rar); chiot, chiuit, chiu, chiuitur─â, strig─âtur─â; h─âulire, h─âulit, h─âulitur─â, h─âire (rar), h─âit (reg.). Strig─âtor. Adj. Strig─âtor, url─âtor; ╚Ťip─âtor, ╚Ťipat (rar), strident; mugitor, mugind. Vb. A striga, a ╚Ťipa, a urla, a zbiera, a striga (a ╚Ťipa) c├«t te ia (te ╚Ťine) gura, a striga (a ╚Ťipa) ├«n gur─â mare, a ╚Ťipa (a striga) ca din (ca ├«n) gur─â de ╚Öarpe, a stricni (rar), a ui (pop.), a r─âcni, a rage, a mugi, a buh─âi (reg.); a chiui, a chioti, a h─âuli, a h─âui, a aui, a h─âi (reg.). V. glasuri de animale, glasuri de p─âs─âri, zgomot.

Strig─ât dex online | sinonim

Strig─ât definitie

Intrare: strig─ât
strig─ât substantiv neutru