STRICĂCIÓS, -OÁSĂ, stricâcioși, -oase, adj. (Învechit și arhaizant) Vătămător, dăunător. Tu, creștin plin de lepra iubirii stricăcioase... putea-vei tu să mai înveți pe cei fără de lege. GALACTION, O. I 171. Asemine cu cel soare ce cu focul de prin rază Ierburile stricăcioase le mai și înveninează. CONACHI, P. 280.