STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. Leiți de străluciuri Ce-n nimburi le-ncing, Cireșii pe luciuri Petalele-și ning. LESNEA, C. D. 100.

STRĂLÚCIU, străluciuri, s. n. (Rar) Strălucire, luciu. – Din stră- + luciu.

STRĂLÚCIU s. v. lucire, scânteiere, sclipire, sticlire, strălucire.

străluciu s. v. LUCIRE. SCÎNTEIERE. SCLIPIRE. STICLIRE. STRĂLUCIRE.