Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru str─âluci

STR─éL├ÜC, str─âluci, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau ro╚Öcat─â, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). ÔÇô Din str─âluci (derivat regresiv).
STR─éLUC├Ź, str─âlucesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci puternic, a r─âsp├óndi, a emite, a reflecta o lumin─â vie. ÔÖŽ A sc├ónteia, a sclipi. ÔÖŽ P. anal. A p─ârea c─â r─âsp├ónde╚Öte lumin─â datorit─â albe╚Ťii, cur─â╚Ťeniei. 2. Fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge ├«n mod deosebit, a face o puternic─â impresie (prin calit─â╚Ťile sale). ÔÇô Pref. str─â- + luci.
STR─éL├ÜC, str─âluci, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, de culoare verde sau ro╚Öcat─â, cu luciu metalic specific, cu aripile albastre-verzui, fin punctate (Aromia moschata). ÔÇô Din str─âluci (derivat regresiv).
STR─éLUC├Ź, str─âlucesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci puternic, a r─âsp├óndi, a emite, a reflecta o lumin─â vie. ÔÖŽ A sc├ónteia, a sclipi. ÔÖŽ P. anal. A p─ârea c─â r─âsp├ónde╚Öte lumin─â datorit─â albe╚Ťii, cur─â╚Ťeniei. 2. Fig. (Despre oameni) A se remarca, a se distinge ├«n mod deosebit, a face o puternic─â impresie (prin calit─â╚Ťile sale). ÔÇô Str─â + luci.
STR─éL├ÜC, str─âluci, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, cu un luciu metalic specific, av├«nd aripile albastre-verzui ╚Öi fin punctate; tr─âie╚Öte mai ales pe trunchiuri de salcie scorburoas─â sau pe r─âchite (Aromia moschata). Str─âlucul petrece mai cu seam─â pe r─âchi╚Ťi... ╚Öi c├«nd ├«l prinzi, r─âsp├«nde╚Öte un fel de miros ca de mosc. MARIAN, INS. 98.
STR─éLUC├Ź, str─âlucesc, vb. IV. Intranz. 1. A luci puternic, cu o lumin─â vie, a r─âsp├«ndi lumin─â, a lumina. Deasupra, str─âlucesc miile de stele. BOGZA, A. ├Ä. 64. Dar ninsoarea ├«nceteaz─â, norii fug, doritul soare Str─âluce╚Öte ╚Öi dizmiard─â oceanul de ninsoare. ALECSANDRI, P. A. 112. Stelele str─âlucesc de o mai vie lumin─â. NEGRUZZI, S. I 58. 2. A reflecta lumin─â, a sclipi din cauza luminii, a sc├«nteia, a sticli. V├«rfurile colinelor str─âlucesc ├«n lumina vie a soarelui. BOGZA, C. O. 237. Frumoas─â e╚Öti, p─âdurea mea... C├«nd str─âlucesc subt rou─â grea C─âr─âri de soare pline. TOP├ÄRCEANU, B. 8. Troiene mari acop─âr c├«mpiile... g├«rla ├«nghe╚Ťat─â bocn─â str─âluce╚Öte ├«n curmezi╚Öul ╚Öesului. VLAHU╚Ü─é, O. A. II 89. F─ât-Frumos, ÔÇô zise fata ÔÇô ╚Öi dou─â lacrimi mari str─âlucir─â ├«n ochii ei ÔÇô nu te duce ├«nc─â. EMINESCU, N. 9. ÔŚŐ Tranz. fact. (Neobi╚Önuit) C─ât─ânu╚Ť c├«nd auzea, La Gruia se repezea, Palo╚Öul ├«╚Öi str─âlucea, Printr-├«nsul ├«l petrecea. TEODORESCU, P. P. 632. 3. Fig. (Despre persoane) A se face remarcat (prin calit─â╚Ťi sau fapte excep╚Ťionale). Din via╚Ťa pieritoare, trec├«nd ├«n alt─â lume, ├Än via╚Ťa f─âr─â moarte m─â duc s─â str─âlucesc. MACEDONSKI, O. I 52. Din orice parte ai privi... nu-i po╚Ťi g─âsi dec├«t puncte slabe: nu str─âluce╚Öte nici prin mijloacele sale intelectuale, nici prin cuno╚Ötin╚Ťe. BOLINTINEANU, O. 251. ÔŚŐ Refl. De la aceast─â solie ├«n Ardeal, documentele istorice pierd din vedere pe viteazul Radu din Calomfire╚Öti, pe care ├«l v─âzur─âm... str─âlucindu-se ├«n r─âzboiul cu t─âtarii. B─éLCESCU, O. II 83. ÔŚŐ Tranz. fact. (Neobi╚Önuit) ├Än acel loca╚Ö de piatr─â, drum ce duce la vecie... C├«t─â ai sim╚Ťit pl─âcere c├«nd a lui Mihai so╚Ťie A venit s─â-╚Ťi povesteasc─â fapte ce l-au str─âlucit! ALEXANDRESCU, M. 16. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: (├«nvechit) str─âl├║ce (EMINESCU, O. I 167, ALECSANDRI, P. III 200).
str─âl├║c s. m., pl. str─âl├║ci
str─âluc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. str─âluc├ęsc, imperf. 3 sg. str─âluce├í; conj. prez. 3 s─â str─âluce├ísc─â
str─âl├║c s. m., pl. str─âl├║ci
str─âluc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. str─âluc├ęsc, imperf. 3 sg. str─âluce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. str─âluce├ísc─â
STR─éLUC├Ź vb. 1. v. lumina. 2. a lumina, (reg.) a r─âza, a z─âri. (Soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. v. sclipi. 5. v. luci. 6. a luci, a sc├ónteia, a sclipi, a sticli, (rar) a str─âlumina. (Albe coifuri ~.) 7. a lic─âri, a luci, a sc─âp─âra, a sc├ónteia, a sclipi, a sticli. (Ochii ├«i ~.) 8. (livr.) a bria, a eclata. (O persoan─â care ~ ├«ntr-un anumit domeniu.)
STR─éLUC├Ź vb. v. fulgera.
str─âluc├ş (-c├ęsc, -├şt), vb. ÔÇô A luci puternic, a sclipi, a sc├«nteia. De la luci, cu pref. str─â- (Pu╚Öcariu 988) sau dintr-un der. lat. de la l┼źc─ôre (*tral┼źcß┐Ĺre, dup─â Candrea-Dens., 1011; cf. REW 5136), cf. bell. straluce, rovign. stralusir, engad. stralÔÇÖ├╝zir, calabr. straluciri. ÔÇô Der. str─âluc, s. m. (insect─â, Cerambyx moschatus), deverbal; str─âlucit, adj. (ilustru, splendid); str─âlucitor, adj. (splendid, lucitor).
STRĂLÚC ~ci m. Gândac cu corpul alungit, cu aripi albastre-verzui, lucioase, și cu antene mari, întoarse în lături și îndărăt. /v. a străluci
A STR─éL├ÜCI ~├ęsc intranz. 1) (despre a╚Ötri ╚Öi despre alte surse de lumin─â) A luci foarte puternic; a r─âsp├óndi o lumin─â vie. 2) (despre lucruri) A reflecta o lumin─â puternic─â (venit─â de la alte corpuri). Podgoriile str─âlucesc la soare. 3) (despre lucruri) A p─ârea c─â lumineaz─â (din cauza cur─â╚Ťeniei); a sclipi; a luci. 4) fig. (despre oameni) A produce impresie deosebit─â (prin calit─â╚Ťi sau fapte excep╚Ťionale). /str─â- + a luci
str─âluc├Č v. 1. a luci foarte tare; 2. fig. a se distinge. [Lat. *EXTRALUCIRE].
str─âl├║c m. (d. str─âlucesc). Un fel de g├«ndac cu luci┼ş metalic ╚Öi cu antene ma─ş lung─ş de c├«t corpu (la mascul). C├«nd e prins, r─âsp├ónde╚Öte un miros ca de mosc (cerambyx moschatus). V. strelice.
str─âluc├ęsc v. intr. (d. str─â- ╚Öi lucesc). Lucesc, lucesc foarte tare (soarele, luna, stelele, diamantele, pic─âturile, ochi─ş). Fig. ├Äs foarte curat: casa str─âlucea de cur─â╚Ťenie. M─â ilustrez, m─â disting: a str─âluci pin vitejie. A str─âluci pin absen╚Ť─â (iron.), a lipsi de unde trebu─şa s─â fii prezent. A str─âluci de bucurie, a fi foarte vesel.
str─âluci vb. v. FULGERA.
STRĂLUCI vb. 1. a lumina, a scînteia, a sclipi. (Candelabre ~ în salon.) 2. a lumina, (reg.) a răza, a zări. (Soarele ~.) 3. a bate, a luci, a lumina. (Luna ~ peste ramuri.) 4. a sclipi, (fig.) a arde. (Stelele ~.) 5. a luci. (Un metal care ~.) 6. a luci, a scînteia, a sclipi, a sticli, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.) 7. a licări, a luci, a scăpăra, a scînteia, a sclipi, a sticli. (Ochii îi ~.) 8.* (livr.) a bria, a eclata. (O persoană care ~ într-un anumit domeniu.)

Str─âluci dex online | sinonim

Str─âluci definitie

Intrare: str─âluc
str─âluc substantiv masculin
Intrare: str─âluci
str─âluci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a