Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 430300:

străfigá1, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa.

Străfige dex online | sinonim

Străfige definitie