storc, stors, a stoárce v. tr. (lat. ex-torquére, it stórcere, pv. cat. sp. estorcer, vfr. estordre. – Stoarce, să stoarcă. V. torc). Apes cu mîna saŭ cu mașina ca să ĭasă zeama saŭ apa: a stoarce o lămîĭe, struguriĭ, rufele. Fig. Obțin cu greŭ, zmulg: de abea l-am stors un franc, o promisiune. Cîștig cele perdute (distorc, răstorc): la început perdeam (la joc), dar pe urmă mi-am stors aniĭ. Sleĭesc, despoĭ, sec de puterĭ, de banĭ (de ex., o provincie).