STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător.

STINGĂTÓR, (1) stingătoare, s. n., (2) stingători, s. f. 1. S. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; spec. extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. 2. S. f. Dispozitiv instalat deasupra coșurilor pentru a opri scânteile. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător.

STINGĂTOÁRE s. f. v. stingător.

STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. Dispozitiv, aparat etc. care servește la stingerea unei flăcări, a unor scântei, a unui foc; (în special) extinctor. ◊ Stingător de scântei = dispozitiv pentru stingerea scânteilor și arcurilor electrice de la contactele întrerupătoarelor electrice. [Var.: stingătoáre s. f.] – Stinge + suf. -ător.

STINGĂTOÁRE, stingătoare și stingători, s. f. 1. Un fel de apărătoare care se așază deasupra coșurilor pentru a opri scînteile. 2. (*În expr.) Stingătoare de lumînări = unealtă cu care se sting luminările la biserică, constînd dintr-un căpăcel în formă de con, prevăzut cu o coadă lungă; mucarniță.

STINGĂTÓR, stingătoare, s. n. 1. Aparat pentru stingerea incendiilor prin împroșcarea unei spume sau a unei substanțe care împiedică accesul oxigenului spre locul arderii. 2. (În expr.) Stingător de scîntei = dispozitiv pentru stingerea seînteilor și a arcurilor electrice care se produc la contactele întrerupătoarelor electrice.

stingătoáre (apărătoare deasupra hornurilor) s. f., g.-d. art. stingătórii; pl. stingătóri

stingătór (aparat) s. n., pl. stingătoáre

stingătoáre (apărătoare deasupra coșurilor) s. f., g.-d. art. stingătórii; pl. stingătóri

stingătór (de incendiu) s. n., pl. stingătoáre

STINGĂTOARE DE LUMÂNĂRI s. v. mucarniță.

STINGĂTÓR s. extinctor. (~ de incendii.)

STINGĂTOÁRE ~óri f. Dispozitiv pentru oprirea scânteilor, care se fixează deasupra coșurilor. ◊ ~ de lumânări unealtă pentru stingerea lumânărilor. /a stinge + suf. ~toare

STINGĂTÓR ~oáre n. Aparat pentru stingerea focului (prin împroșcare cu substanțe spumogene care împiedică arderea); extinctor. ◊ ~ de scântei dispozitiv pentru stingerea scânteilor de la întrerupătoarele electrice. /a stinge + suf. ~tor

stingătoare de lumînări s. v. MUCARNIȚĂ.

STINGĂTOR s. extinctor. (~ de incendii.)