STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj., s. m. și f. (Om) vrednic de stimă, de considerație, de respect. – Din it. stimabile.

STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj., s. m. și f. (Azi fam. sau ir.) (Om) vrednic de stimă, de considerație, de respect. – Din it. stimabile.

STIMÁBIL, -Ă, stimabili, -e, adj. Vrednic de stimă, de considerație, de respect. Aci este locul a reaminti numele unei persoane stimabile, numele unui om de inimă, poet în tinerețea sa. MACEDONSKI, O. IV 21. ◊ (În formule de politețe, astăzi mai ales ironic; adesea substantivat) Orele sînt înaintate! Poftiți, poftiți, stimabililor: avem cestiuni arzătoare la ordinea zilei. CARAGIALE, O. I 154.

!stimábil adj. m., pl. stimábili; f. stimábilă, pl. stimábile

stimábil adj. m., s. m., pl. stimábili; f. sg. stimábilă, pl. stimábile

STIMÁBIL adj. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)

Stimabil ≠ abject, mizerabil

STIMÁBIL, -Ă adj. (adesea s.; astăzi ironic) Demn de stimă, de considerație. [Cf. it. stimabile].

STIMÁBIL, -Ă adj., s. m. f. (om) demn de stimă. (< it. stimabile)

STIMÁBIL ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi stimat; care merită stimă; demn de respect; respectabil. /<it. stimabile, fr. estimabile

stimabil a. care merită stimă.

*stimábil, -ă adj. (fr. estimable, it. stimabile). Demn de stimă, onorabil (Se zice des ironic: ĭa stăĭ, stimabile!).

STIMABIL adj. cinstit, onorabil, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.)