stihár n., pl e (ngr. stihári, vsl. stihárŭ, rus. stihárĭ, adică „veșmînt de cîntat stihurile”). Un veșmînt cu mînicĭ purtat de diacon la serviciu divin (îl poartă și preutu dar pe supt felon, și arhiereu pe supt sacos).