STEREOFÓNIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique.

STEREOFÓNIC, -Ă, stereofonici, -ce, adj. Care aparține stereofoniei, privitor la stereofonie, bazat pe stereofonie. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonique.

stereofónic (-re-o-) adj. m., pl. stereofónici; f. stereofónică, pl. stereofónice

stereofónic adj. m. (sil. -re-o-) fonic

STEREOFÓNIC adj. stereo. (Înregistrare ~.)

STEREOFÓNIC, -Ă adj. Referitor la stereofonie; bazat pe stereofonie. [< fr. stéréophonique].

STEREOFÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de stereofonie; propriu stereofoniei. Emisiune ~că. /<fr. stéréophonique

stereofónic, -ă adj. Care folosește două difuzoare distincte, pentru a crea impresia de reflief acustic ◊ „O bancă din S.U.A. a cumpărat de la o companie de radio 48 de ore de emisie, dar în acest timp nu s-a transmis nici un singur sunet. «Antiemisiunea» a fost precedată de următorul anunț: «Cele 48 de ore de liniște stereofonică destinată dv., care vor urma după acest anunț, au fost plătite de banca X».” Cont. 19 VII 68 p. 10; v. și bar-discotecă (din fr. stéreóphonie; PR 1949; DEX, DN3)