Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru stejărel

STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.
STEJERÉL s. m. v. stejărel.
STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar; stejăraș. [Var.: stejerél s. m.] – Stejar + suf. -el.
STEJERÉL s. m. v. stejărel.
STEJĂRÉL, stejărei, s. m. Diminutiv al lui stejar. 1. v. stejar (1). Foiuleană stejărel, Cît eram mai tinerel... Care puică mă videa Tot prin casă mă poftea. ȘEZ. I 143. 2. v. stejar (2). (Atestat în forma ștejărel) Să-mi dați pe murgul din grajd... Cu o șa de ștejărel. PĂSCULESCU, L. P. 55. – Variante: stăjerél (MARIAN, Î. 576), stejerél (MARIAN, O. I 404, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 199), ștejărél s. m.
STEJERÉL s. m. v. stejărel.
ȘTEJĂRÉL s. m. v. stejărel.
stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii
stejărél s. m., pl. stejăréi, art. stejăréii
STEJĂRÉL s. (BOT.) stejăraș.
STEJĂREL s. (BOT.) stejăraș.

stejărel definitie

stejărel dex

Intrare: stejărel
stejerel substantiv masculin
ștejărel substantiv masculin
stejărel substantiv masculin