Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1038426:

STARE s. 1. caz, circumstanță, condiție, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziție, situație, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejur-stare, (fig.) context. (În această ~ nu poate acționa.) 2. dispoziție, situație. (În ce ~ sufletească se află?) 3. situație, soartă. (Nu știe nimic de ~ lor.) 4. situație, (Înv.) stepenă. (~ înfloritoare.) 5. condiție, poziție, situație, (înv. și pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ privilegiată.) 6. condiție, rang, teapă, treaptă, (pop.) mînă, seamă. (Sînt de aceeași ~.) 7. ierarhie, nivel, rang, scară, strat, treaptă. (~ socială.) 8. rost, situație. (Avea și el acum o ~.) 9. posibilitate, putere, putință, (înv.) putincioșie. (Să dea fiecare după ~ lui.) 10. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace (pl.), situație, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusie, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (Are ceva ~; om cu ~.)

Stare dex online | sinonim

Stare definitie

Creare CV Creare CV