stamină definitie

10 definiții pentru stamină

STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis.
STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ bărbătesc de reproducere a florii, care conține polenul. – Din lat. stamen, -inis.
STAMÍNĂ, stamine, s. f. Organ masculin de reproducere al florii, care conține polenul. Luna lui iunie este aceea care ne aduce aceste flori prea albe, din al căror potir staminele apar ca niște cruciulițe de aur. GALACTION, O. I 340.
stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne
stamínă s. f., g.-d. art. stamínei; pl. stamíne
STAMÍNĂ s.f. Organ bărbătesc de reproducere al florii, care conține polenul. [Cf. lat. stamen, fr. étamine, it. stamigna].
STAMÍNĂ s. f. organ mascul de reproducere al florii, care conține polenul. (< lat. stamen)
STAMÍNĂ ~e f. bot. Organ bărbătesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis
stamine n. Bot. organul bărbătesc al florilor.
*stamínă f., pl. e (fr. étamine [d. lat. stámina, pl. de la stamen, filament], supt infl. luĭ etamină). Bot. Organu masculin al floriĭ, compus din filament, anteră și polen.

stamină dex

Intrare: stamină
stamină substantiv feminin