Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru stamin─â

STAM├ŹN─é, stamine, s. f. Organ b─ârb─âtesc de reproducere a florii, care con╚Ťine polenul. ÔÇô Din lat. stamen, -inis.
STAM├ŹN─é, stamine, s. f. Organ b─ârb─âtesc de reproducere a florii, care con╚Ťine polenul. ÔÇô Din lat. stamen, -inis.
STAM├ŹN─é, stamine, s. f. Organ masculin de reproducere al florii, care con╚Ťine polenul. Luna lui iunie este aceea care ne aduce aceste flori prea albe, din al c─âror potir staminele apar ca ni╚Öte cruciuli╚Ťe de aur. GALACTION, O. I 340.
stam├şn─â s. f., g.-d. art. stam├şnei; pl. stam├şne
stam├şn─â s. f., g.-d. art. stam├şnei; pl. stam├şne
STAM├ŹN─é s.f. Organ b─ârb─âtesc de reproducere al florii, care con╚Ťine polenul. [Cf. lat. stamen, fr. ├ętamine, it. stamigna].
STAM├ŹN─é s. f. organ mascul de reproducere al florii, care con╚Ťine polenul. (< lat. stamen)
STAM├ŹN─é ~e f. bot. Organ b─ârb─âtesc al florilor, care produce polen. /<lat. stamen, ~inis
stamine n. Bot. organul b─ârb─âtesc al florilor.
*stam├şn─â f., pl. e (fr. ├ętamine [d. lat. st├ímina, pl. de la stamen, filament], supt infl. lu─ş etamin─â). Bot. Organu masculin al flori─ş, compus din filament, anter─â ╚Öi polen.

Stamin─â dex online | sinonim

Stamin─â definitie

Intrare: stamin─â
stamin─â substantiv feminin