STAGNÁȚIE s. f. (Neobișnuit) Stagnare, lipsă de activitate. Alții, mai pricepuți și cu mai multă dreptate, găsesc cauza acestei stagnații [a producției literare] în indiferența publicului. GHEREA, ST. CR. III 14. – Variantă:(învechit) stagnațiúne (MACEDONSKI, O. IV 27) s. f.

STAGNAȚIÚNE s. f. v. stagnație.

*stagnațiúne f. (lat. stagnátio, -ónis). Starea lucrurilor stagnante: stagnațiunea apelor, a lucrărilor. – Și -áție și -áre.