STAGIATÚRĂ, stagiaturi, s. f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] – Stagiu + suf. -tură.

STAGIATÚRĂ, stagiaturi, s. f. Stagiu (1). [Pr.: -gi-a-] – Stagiu + suf. -tură.

*stagiatúră (-gi-a-) s. f., g.-d. art. stagiatúrii; pl. stagiatúri

stagiatúră s. f., pl. stagiatúri

STAGIATÚRĂ s. v. stagiu.

STAGIATÚRĂ s.f. (Rar) Stagiu. [Pron. -gi-a-. / cf. it. stagionatura].

STAGIATÚRĂ s. f. stagiu. (< stagiu + -/t/ură)

stagiatură s. v. STAGIU.