*stațiúne f. (lat. státio, -ónis, d. stare, a sta, a se opri; fr. station; rus. stánciĭa). Popas, oprire cît-va timp într’un loc. Locu unde staționează birjile. Locu unde se opresc trenurile ca să se suĭe orĭ să se scoboare călătoriĭ (V. escală). Edificiŭ (gara) în care călătoriĭ așteaptă sosirea saŭ plecarea trenurilor; șefu stațiuniĭ. Localitate cu instalatiunĭ balneare saŭ p. a petrece la aer curat: stațiune balneară, climatică. – Cu înț. de „gară”, se zice ob. stáție. (după pol. rus.).