STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

STÂRPÍRE s. f. Acțiunea de a (se) stârpi și rezultatul ei; stârpit. – V. stârpi.

STÂRPÍ, stârpesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante (dăunătoare); a extermina. 2. Tranz. A face să dispară (pentru totdeauna) un rău, un flagel. 3. Intranz. și refl. (Pop.; despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a-și pierde sarcina, a avorta. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai produce lapte. – Din sterp.

STÂRPÍRE s. f. Acțiunea de a (se) stârpi și rezultatul ei; stârpit. – V. stârpi.

STÎRPÍ, stîrpesc, vb. IV. 1. Tranz. (Cu privire la animale vătămătoare) A omorî (în număr mare); a extermina; (cu privire la plante dăunătoare) a scoate din rădăcină, a smulge cu rădăcini cu tot (pentru a face să dispară specia dintr-un loc) (v. extirpa). A stîrpi buruienile. ♦ (Cu privire la oameni) A distruge (în masă); a nimici, a extermina. Pe dușmanii țării să-i stîrpim cum omul Curăță de-omidă primăvara pomul. BENIUC, M. 151. ◊ (Rar, cu privire la un singur individ) Să mi-l cauți și, prinzîndu-l precum prinde plasa pești, Să mi-l strîngi și, de se poate, pe vecie să-l stîrpești. EETIMIU, Î. 34. ◊ Refl. reciproc. Începură... neamurile a se scula unele asupra altora și a se stîrpi. SBIERA, P. 306. 2. Tranz. A desființa, a lichida, a nimici. Și aci trebuie... o mînă de fier, care să stîrpească specula. C. PETRESCU, C. V. 110. La rău a sta-mpotrivă... e chipul cel mai sigur De a-l stîrpi cu totul. NEGRUZZI, S. II 234. Nici unul din abuzurile pe cari legislatorii din 1851 voiseră a înlătura n-a putut fi stîrpit- KOGĂLNICEANU, S. A. 160. Abuzul, tîlhăria avem să le stîrpim. ALEXANDRESCU, M. 380. 3. Intranz. și refl. (Despre femelele animalelor, mai rar despre femei) A deveni sterp, steril; a avorta, a lepăda, a pierde. Femeia îngreunată care naște copii morți se zice... că a lepădat, a stîrpit. MARIAN, NA. 74. A poftit l-ardei prăjit Și, negustînd, s-a stîrpit. PANN, P. V. II 143. ◊ Tranz. fact. Boierule... mă bătuși pentru că nu te-am lăsat să-mi stîrpești iapa. VLAHUȚĂ, O. A. III 56. ♦ (Despre animale) A înceta de a mai da lapte. Că de cînd ești pe la noi S-au scumpit brînza de oi, Și de cînd tu te-ai ivit Toate oile-au stîrpit. ALECSANDRI, P. P. 330.

STÎRPÍRE s. f. Acțiunea de a stîrpi și rezultatul ei. 1. Distrugere, nimicire, desființare, lichidare. 2. Omorîre, exterminare prin otravă (a animalelor vătămătoare); distrugere, extirpare (a plantelor dăunătoare). Aviația noastră a fost folosită pentru prima dată la stîrpirea buruienilor din culturile de cereale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2761.

stârpí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpésc, imperf. 3 sg. stârpeá; conj. prez. 3 să stârpeáscă

stârpíre s. f., g.-d. art. stârpírii

stârpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stârpésc, imperf. 3 sg. stârpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stârpeáscă

stârpíre s. f., g.-d. art. stârpírii

STÂRPÍ vb. 1. v. masacra. 2. v. eradica. 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. v. lichida.

STÂRPÍ vb. v. avorta, castra, jugăni, scopi, seca, steriliza.

STÂRPÍRE s. 1. v. masacrare. 2. v. eradicare. 3. v. lichidare.

STÂRPÍRE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.

A STÂRPÍ ~ésc tranz. 1) (animale sau plante vătămătoare, deprinderi rele etc.) A face să nu mai existe; a distruge complet; a extirpa; a extermina. 2) A face să se stârpească. /Din sterp

A SE STÂRPÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre femele) 1) A pierde capacitatea de a mai procrea sau de a mai da lapte; a deveni stearpă. 2) pop. (despre pământuri, livezi etc.) A deveni neroditor; a se secătui. /Din sterp

stârpì v. 1. a smulge bălăriile, a desrădăcina; a stârpi neghina din grâu; 2. fig. a extermina, a stinge: a stârpi lupii, a stârpi răul; 3. Mold. a nu da lapte: vita boloh[nită stârpește. [Lat. EXTIRPARE, a desrădăcina, a scoate cu tulpina cu tot (v. sterp)].

1) stîrpésc v. tr. (poate deosebit de sterpesc 2 și derivat d. lat ex-stĭrpare, a extirpa). Extirpez, extermin, nimicesc așa în cît sâ nu maĭ răsară: a stîrpi buruĭana cea rea, lupiĭ, (fig.) apucăturile cele rele.

2) stîrpésc și (Dos.) sterpésc v. tr. (d. sterp). Prefac în sterp, lipsesc de copiĭ, fac să peardă copilu orĭ laptele: a stîrpi o vacă. Fac să fie avortat orĭ să se peardă laptele: a stîrpi un mînz, laptele. V. intr. Avortez orĭ perd laptele: vaca a stîrpit. – Și stă- (est).

stîrpi vb. v. AVORTA. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. SECA. STERILIZA.

STÎRPI vb. 1. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 2. (livr.) a eradica. (A ~ o boală.) 3. (fig.) a tăia. (A ~ răul din rădăcină.) 4. a desființa, a lichida, a suprima. (A ~ favoritismele.)

STÎRPIRE s. 1. distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, (rar) măcelărit, (pop. și fam.) căsăpire. (~ întregii populații.) 2. (livr.) eradicare. (~ unei boli.) 3. desființare, lichidare, suprimare. (~ abuzurilor.)

stîrpire s. v. CASTRARE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE.

stârpí, stârpesc, vb. tranz., refl. – 1. A nimici. 2. A seca: „Până ce-a stârpi Iza” (Bârlea, 1924). – Din sterp, cf. lat. extirpare „a dezrădăcina; a distruge, a suprima” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).