Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 804200:

2) spătár n., pi. e (d. spată, omoplat). Mold. Rezemătoarea scaunuluĭ, numită și spătează și spetează. Partea hamuluĭ care se pune pe spinarea caluluĭ.

Spătar dex online | sinonim

Spătar definitie