spăsénie f. (bg. spasenie, d. vsl. sŭpaseniĭe. V. spăsesc). Vechĭ. Mîntuire, salvare: spăsenia sufletuluĭ. Azĭ. Fam. Smerenie, atitudine plină de modestie și nevinovăție (maĭ ales prefăcută): de unde atîta spăsenie de tine?