SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Ușuratic, flușturatic, nestatornic. – Spulbera + suf. -atic.

SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -ce, adj. (Despre oameni sau comportarea lor) Ușuratic, flușturatic, nestatornic. – Spulbera + suf. -atic.

SPULBERÁTIC, -Ă, spulberatici, -e, adj. Ușuratic, fluturatic, nestatornic. V. spulberat. Va fi fiind Tomșa om spulberatic și sîngeros... SADOVEANU, O. VII 120.

spulberátic adj. m., pl. spulberátici; f. spulberátică, pl. spulberátice

spulberátic adj. m., pl. spulberátici; f. sg. spulberátică, pl. spulberátice

SPULBERÁTIC adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, hoinar, neserios, nestatornic, sprințar, ușuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.

SPULBERÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre persoane sau despre comportarea lor) Care este nestatornic; fluturatic. /a (se) spulbera + suf. ~atic

spulberatic a. ușuratic.

spulberát și -átic, -ă adj. (d. a spulbera). Fig. Apucat, zevzec, neserios; stăĭ, măĭ spulberatule! V. fluturatic, sturlubatic, nebunatic, pălăvatic, ușuratic.

spulberatic adj. v. FLUȘTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. HOINAR. NESERIOS. NESTATORNIC. SPRINȚAR. UȘURATIC. VÎNTURATIC. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.