cásă, case, s.f. – 1. Locuință. Casă bătrână = casa părintească. 2. Cameră: „Du-te în ceie casă” = în cealaltă încăpere (Dăncuș 2010). 3. Casa Satului = primărie; cănțălărie (ALR 1961: 901). Termen atesta în nord-vestul țării. – Lat. casa.