spori definitie

43 definiții pentru spori

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, sb. sporiti „a discuta”.
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care servește la înmulțire, la răspândire și, adesea, pentru supraviețuirea în condiții nefavorabile. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la anumite protozoare. – Din fr. spore.
SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A crește sau a face să crească; a (se) mări, a (se) înmulți. 2. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor2. 3. Intranz. (Înv.) A-și da silința, a se zori. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. 4. Tranz. (Reg.) A povesti (exagerând); a flecări, a sporovăi. – Din spor2. Pentru sensul 4, cf. bg. sporja, scr. sporiti „a discuta”.
ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
SPOR1, spori, s. m. Celulă reproducătoare asexuată a plantelor criptogame. Răspîndirea uredinalelor este în strînsă legătură și cu factorii care acționează și favorizează răspîndirea sporilor. SĂVULESCU, M. U. I 121. Sporii și semințele sînt insensibile la variațiile de temperatură. MARINESCU, P. A. 62. ♦ (Zool.) Corpuscul reproducător la diverse protozoare.
SPORÍ, sporesc, vb. IV. 1. Tranz. A face să crească (în volum, în cantitate); a mări, a înmulți. Îngrășămintele azotoase sporesc producerea de clorofilă. SĂVULESCU, M. U. I 173. O fîntînă strîmbă pe lumina zării Pare că sporește liniștea-nserării. TOPÎRCEANU, B. 13. Manea... da din umeri, zîmbea din cînd în cînd, dar nu sporea vorbele. SLAVICI, N. I 133. 2. Intranz. și (rar) refl. A deveni mai mare (în volum, în cantitate); a crește, a se mări, a se înmulți. Să sporească producția, să fim frunte-n întrecere, Să răpunem cărbunii ca secara sub secere! DEȘLIU, G. 47. O coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie – o clipă sporind, se risipește apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 41. An cu an împărăția tot mai largă se sporește. EMINESCU, O. I 144. 3. Intranz. A progresa, a înainta, a avea spor. Totdeauna găsea el de lucru: la toți muncea și la toți sporea lucrul lui. ISPIRESCU, L. 206. Unde-s doi, puterea crește, Și dușmanul nu sporește! ALECSANDRI, O. 142. Acel ce tuturor se laudă și spune, În trebi puțin sporește. DONICI, F. 35. ♦ A deveni prosper, a prospera. O ființă cît de slabă sporește cînd își răzbună. HASDEU, R. V. 60. 4. Intranz. (Învechit și arhaizant) A-și da silința, a se zori. Eugariul însă, sporind mai mult, au ajuns la un sîn de marea. DRĂGHICI, R. 167. ◊ Fig. Toată firea... lucrează zi și noapte sporind cătră înmulțire. CONACHI, P. 270. ♦ Tranz. A împinge, a îmboldi. Dacă aș fi într-adevăr dușman măriei-tale, atunci aș fi sporit și eu cu îndemnul pe prietinii mei... ca să trimeată, cu sol, anume cărți pe care le au ei. SADOVEANU, Z. C. 103. 5. Tranz. A povesti (exagerînd), a spune (verzi și uscate); a flecări. Dragă Chiriac, să n-am parte de ochii mei... dacă știu eu ceva la sufletul meu din cîte ți le-a sporit dumnealui. CARAGIALE, O. I 65. Și sporește cît de multe Cui o vrea să te asculte. PANN, P. V. I 18. Cu urechea-mi asculta Cîte vorbise mă-sa, Cîte sporise ceata. TEODORESCU, P. P. 586.
ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.
spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori
spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
sporí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 să sporeáscă
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
sporí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sporésc, imperf. 3 sg. sporeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sporeáscă
șpor s. m., pl. șpori
SPORÍ vb. 1. v. mări. 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. v. înmulți. 4. v. extinde. 5. v. crește. 6. v. îndesi. 7. v. majora. 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. v. intensifica. 10. a crește, a (se) îndârji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. v. adânci.
SPORÍ vb. v. ajuta, avansa, dezvolta, evolua, flecări, folosi, grăbi, iuți, înainta, îndruga, pălăvrăgi, prii, progresa, propăși, sporovăi, trăncăni, zori.
SPORIUL-CÁSEI s. v. scaiul-dracului.
ȘPOR s. v. pinten, sobă.
A spori ≠ a curma, a împuțina, a micșora, a reduce, a scădea, a se micșora
SPOR s.m. 1. (Biol.) Celulă reproducătoare asexuată și de răspândire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproducător la diverse protozoare. // -spor – element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) spori”, „spor”. [< fr. spore, cf. gr. spora – sămânță].
SPORI- v. sporo-.
SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)
SPORI- elem. spor2(o)-.
SPOR2(O)-/SPORI-, -SPÓR elem. „spor, sămânță”. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. /<fr. spore
A SPORÍ ~ésc 1. tranz. (în număr, volum sau intensitate) A face mai mare; a mări; a majora. ~ producția. 2. intranz. 1) A deveni mai mare (în număr, volum sau intensitate); a adăuga. 2) A avea spor. /Din spor
spor m. Bot. corp reproducător al vegetalelor inferioare.
sporì v. 1. a avea spor, a se mări sau înmulți: unde’s doi puterea crește și dușmanul nu sporește PANN; 2. a prospera, a progresa: cine vorbește, lucrul nu’i sporește PANN; 3. a flecări: sporesc din gură multe PANN.
2) *spor m. (vgr. spóros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.
1) sporésc v. intr. (vsl. *sporiti, a spori; bg. sporĭy, sporesc, cresc. V. spor 1). Cresc, mă măresc, înaintez: unde-s doĭ puterea crește și dușmanu nu sporește, veniturile aŭ sporit. v. tr. Măresc, augmentez: a spori armata.
2) sporésc v. intr. (sîrb. sporiți, a contesta, a combate, bg. sporĭy, rus. sporitĭ, a disputa, spóritĭ-sĕa, a se cĭorovoi. E rudă cu pîră, poară și sporovăĭesc). Munt. Fac gură, răspund obraznic: ĭa nu maĭ spori aicĭ!
șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.
SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribuție.) 2. randament. (Nu avea ~ la lucru.)
spor s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BENEFICIU. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. CÎȘTIG. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT.
spori vb. v. AJUTA. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. FLECĂRI. FOLOSI. GRĂBI. IUȚI. ÎNAINTA. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. PRII. PROGRESA. PROPĂȘI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI. ZORI.
SPORI vb. 1. a mări, a rotunji. (Și-a ~ averea.) 2. a mări, a multiplica, (livr.) a augmenta. (A ~ de mai multe ori o cantitate.) 3. a crește, a se înmulți, a se mări, a se ridica, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A ~ numărul participanților.) 4. a crește, a (se) extinde, a (se) lărgi, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) urca. (Suprafețele cultivate au ~ la...) 5. a crește, a (se) mări, (livr.) a (se) augmenta. (A ~ fondul de rulment.) 6. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a se înmulți. (Rîndurile au ~.) 7. a crește, a (se) majora, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a (se) sui, a (se) urca. (Au ~ prețul; prețurile s-au ~.) 8. a crește, a (se) mări, a (se) ridica. (A ~ nivelul de trai.) 9. a se accentua, a se amplifica, a crește, a se intensifica, a se întări, a se înteți, a se mări. (Viteza vîntului a ~.) 10. a crește, a (se) îndîrji, a (se) înteți, (fig.) a (se) ascuți. (Lupta ~ în intensitate.) 11. a (se) adînci, a (se) agrava, a (se) amplifica, a crește, a (se) intensifica, a (se) mări, (fig.) a (se) ascuți. (Disensiunile au ~.)
sporiul-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI.
șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.
șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptíroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).
șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptíroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).
SPORI- „spor”. ◊ gr. spora „sămînță” > fr. spori-, engl. id. > rom. spori-. □ ~fer (v. -fer), adj., care conține sau care poartă spori; ~par (v. -par), adj., care produce spori.

spori dex

Intrare: spor (pl. -i)
spor pl. -i substantiv masculin
Intrare: șpor
șpor substantiv masculin
Intrare: spori (verb)
spori verb verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: spori (pref.)
spori pref.
Intrare: sporiul-casei
sporiul-casei substantiv masculin articulat (numai) singular