Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

39 defini╚Ťii pentru spor

SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serve╚Öte la ├«nmul╚Ťire, la r─âsp├óndire ╚Öi, adesea, pentru supravie╚Ťuirea ├«n condi╚Ťii nefavorabile. ÔÖŽ (Zool.) Corpuscul reproduc─âtor la anumite protozoare. ÔÇô Din fr. spore.
SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa u╚Öor, de a avea randament ├«n munc─â; progres. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. F─âr─â spor = f─âr─â randament; pu╚Ťin; ├«ncet. ÔŚŐ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult ├«n timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formul─â de urare adresat─â cuiva care lucreaz─â sau merge la lucru. 2. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug, prosperitate; folos, c├ó╚Ötig. 3. Cre╚Ötere, m─ârire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezint─â o cre╚Ötere, o m─ârire, un adaos. ÔÇô Din sl. spor┼ş, bg. spor.
╚śPOR, ╚Öpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizm─â). ÔÇô Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
SPOR1, spori, s. m. Organ microscopic al organismelor vegetale, care serve╚Öte la ├«nmul╚Ťire, la r─âsp├óndire ╚Öi, adesea, pentru supravie╚Ťuirea ├«n condi╚Ťii nefavorabile. ÔÖŽ (Zool.) Corpuscul reproduc─âtor la anumite protozoare. ÔÇô Din fr. spore.
SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. Faptul de a progresa u╚Öor, de a avea randament ├«n munc─â; progres. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic; repede. F─âr─â spor = f─âr─â randament; pu╚Ťin; ├«ncet. ÔŚŐ Expr. A avea spor = a realiza, a produce mult ├«n timp (relativ) scurt. Spor la lucru! formul─â de urare adresat─â cuiva care lucreaz─â sau merge la lucru. 2. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug, prosperitate; folos, c├ó╚Ötig. 3. Cre╚Ötere, m─ârire, majorare; adaos, supliment; (concr.) ceea ce reprezint─â o cre╚Ötere, o m─ârire, un adaos. ÔÇô Din sl. spor┼ş, bg. spor.
╚śPOR, ╚Öpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizm─â). ÔÇô Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.
SPOR1, spori, s. m. Celul─â reproduc─âtoare asexuat─â a plantelor criptogame. R─âsp├«ndirea uredinalelor este ├«n str├«ns─â leg─âtur─â ╚Öi cu factorii care ac╚Ťioneaz─â ╚Öi favorizeaz─â r─âsp├«ndirea sporilor. S─éVULESCU, M. U. I 121. Sporii ╚Öi semin╚Ťele s├«nt insensibile la varia╚Ťiile de temperatur─â. MARINESCU, P. A. 62. ÔÖŽ (Zool.) Corpuscul reproduc─âtor la diverse protozoare.
SPOR2, (3) sporuri, s. n. 1. ├Änaintare (├«n lucru), progres. Iar dac─â razele de soare Printre ╚Öindrile facu-╚Öi cale, V─âd sporul p├«nzei de p─âianjen ╚śi-nfiorate mor de jale. GOGA, P. 20. Ma╚Öinile... f─âcuse dovad─â cu ce spor ar putea s─â munceasc─â ╚Öi c├«te bra╚Ťe inutile puteau s─â ├«nl─âture. ANGHEL, PR. 84. B─âtr├«nul s─â uita m├«ng─âiat ce spor fac. RETEGANUL, P. V 59. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Cu spor = cu mare randament; spornic, repede. Au umblat cu spor pe subt biruin╚Ťa soarelui de amiaz─â ╚Öi au ajuns ├«ntr-un pisc unde se leg─ânau f├«na╚Ťuri ├«nflorite. SADOVEANU, N. P. 143. Mergeau cu spor mai cu sam─â noaptea. id. O. I 127. F─âr─â spor = f─âr─â randament; pu╚Ťin, ├«ncet. ÔŚŐ Expr. A avoa spor (la ceva) = a realiza, a produce mult, ├«n timp (relativ) scurt. Lucra mult ╚Öi era nec─âjit c─â nu avea nici un spor la lucru. V. ROM. noiembrie 1953, 34. S─â ave╚Ťi la toate spor. TEODORESCU, P. P. 141. Beutor ╚Öi pr─âd─âtor ╚śi la lucru n-are spor. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 185. Spor la lucru (sau la munc─â), formul─â de urare adresat─â cuiva care lucreaz─â sau merge la lucru. [Fl─âc─âii trec] d├«nd un ┬źnoroc bun┬╗ ╚Öi un ┬źspor la lucru┬╗. SEVASTOS, N. 2. 2. Abunden╚Ť─â, bel╚Öug, prosperitate; folos, c├«╚Ötig. Ghi╚Ť─â... are ╚Öi el, ca tot omul, o sl─âbiciune: ├«i r├«de inima c├«nd ├«╚Öi vede sporul [din cas─â]. SLAVICI, O. I 145. ÔŚŐ Expr. (Rar) A da ├«n spor = a ajunge la prosperitate, a-i merge cuiva bine. Muncea... de-i trecea n─âdu╚Öelile, ╚Öi ca s─â dea ╚Öi ei ├«n spor, ba. ISPIRESCU, L. 174. 3. Cre╚Ötere, m─ârire; adaos, surplus, majorare, supliment. Tu, Harnav, cu asprime de grij─â vei purta La sporul vistieriei. ALECSANDRI, T. II 167. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Milioane trebuie iar─â╚Öi a se duce de unde au venit, ba ├«nc─â ╚Öi cu un spori de dob├«nzi. RUSSO, S. 159.
╚śPOR, ╚Öpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care ├«i poart─â c─âl─âre╚Ťii pentru a ├«ndemna calul.
spor1 (organ microscopic, germen al unor protozoare) s. m., pl. spori
spor2 (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
șpor (reg.) s. m., pl. șpori
spor (bot., zool.) s. m., pl. spori
spor (progres, belșug, majorare, supliment) s. n., (majorări, suplimente) pl. spóruri
șpor s. m., pl. șpori
SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la salariu.) 2. v. majorare. 3. randament. (Nu avea ~ la lucru.)
SPOR s. v. abunden╚Ť─â, bel╚Öug, beneficiu, bog─â╚Ťie, bun─âstare, c├ó╚Ötig, ├«mbel╚Öugare, ├«ndestulare, prisos, profit, prosperitate, venit.
SPORIUL-CÁSEI s. v. scaiul-dracului.
╚śPOR s. v. pinten, sob─â.
SPOR s.m. 1. (Biol.) Celul─â reproduc─âtoare asexuat─â ╚Öi de r─âsp├óndire a unor plante inferioare. 2. Corpuscul reproduc─âtor la diverse protozoare. // -spor ÔÇô element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) sporiÔÇŁ, ÔÇ×sporÔÇŁ. [< fr. spore, cf. gr. spora ÔÇô s─âm├ón╚Ť─â].
SPOR1 s. m. celulă reproducătoare asexuată la unele vegetale inferioare (ferigi, mușchi, ciuperci, bacterii) și la sporozoare. (< fr. spore)
SPOR2(O)-/SPORI-, -SP├ôR elem. ÔÇ×spor, s─âm├ón╚Ť─âÔÇŁ. (< fr. spor/o/-, spori-, -spore, cf. gr. spora)
spor (-ruri), s. n. ÔÇô 1. Prosperitate, progres, abunden╚Ť─â, bel╚Öug. ÔÇô 2. Majorare. ÔÇô Megl. spor. Sl. spor┼ş ÔÇ×ugerÔÇŁ, sporin┼ş ÔÇ×abundentÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. ÔÇô Der. spori, vb. (a m─âri, a cre╚Öte, a majora; a se ├«ntinde; a se intensifica, a se m─âri; a se ├«nmul╚Ťi, a se multiplica, a se l─ârgi, a se derula; a tr─ânc─âni; a flec─âri; a prospera; a ├«nainta, a progresa; a folosi); spori╚Ö, s. n. (verbin─â, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. spori┼í; sporitor, adj. (prosper, care spore╚Öte); spornic, adj. (care are spor, care progreseaz─â; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (f─âr─â folos).
SPOR2 ~i m. biol. Organ microscopic reproduc─âtor la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care serve╚Öte la r─âsp├óndirea ╚Öi supravie╚Ťuirea acestora ├«n condi╚Ťii nefavorabile. /<fr. spore
SPOR1 ~uri n. 1) pop. Rezultat bun, ob╚Ťinut ├«n urma depunerii unui efort; reu╚Öit─â; succes; izb├ónd─â. Cu ~ eficient. ÔŚŐ A avea ~ a ob╚Ťine repede ╚Öi u╚Öor rezultate frumoase. F─âr─â ~ f─âr─â randament; ├«ncet. ~ la lucru (sau la munc─â)! formul─â de urare adresat─â celui care lucreaz─â, care ├«ncepe s─â lucreze sau merge la lucru. 2) rar Parte care se adaug─â la ceva ├«n vederea complet─ârii; supliment; adaos; anex─â. /<sl. sporu
spor m. Bot. corp reproduc─âtor al vegetalelor inferioare.
spor n. 1. fecunditate: a lua sporul vacilor, a le face sterpe; a lua sporul, a paraliza cuiva ac╚Ťiunea, a-l reduce la neputin╚Ť─â (aluziune la babele vr─âjitoare cari iau mana vacilor); 2. folos: cu spor, f─âr─â spor; 3. m─ârire, ├«nmul╚Ťire; e un spor de venituri estimp; 4. progres, succes: spor la lucru. [Slav. SPOR┼Č, uger; metafor─â pastoral─â (cf. man─â)].
2) *spor m. (vgr. sp├│ros. V. sporadic, zoospor). Bot. Organ reproductor la criptogame.
1) spor a., pl. ur─ş (vsl. spor┼ş, uger; bg. spor, abundan╚Ť─â). Cre╚Ötere, augment: spor de venitur─ş, de for╚Ťe. Cu spor, f─âr─â spor, cu c├«╚Ötig: a munci cu spor. A avea spor la lucru, a munci cu folos, ─şute ╚Öi bine. A lua sporu vacilor, a le face s─â nu ma─ş dea lapte (f─âc├«nd farmece, dup─â credin╚Ťa poporulu─ş). V. man─â.
╚Öpor m. (rus. ┼íp├│ra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde ╚Öi fr. ├ęperon). Fam. Pinten.
SPOR s. 1. adaos, supliment. (~ la o retribu╚Ťie.) 2. randament. (Nu avea ~ la lucru.)
spor s. v. ABUNDEN╚Ü─é. BEL╚śUG. BENEFICIU. BOG─é╚ÜIE. BUN─éSTARE. C├Ä╚śTIG. ├ÄMBEL╚śUGARE. ├ÄNDESTULARE. PRISOS. PROFIT. PROSPERITATE. VENIT.
sporiul-casei s. v. SCAIUL-DRACULUI.
șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.
╚Öpor, ╚Öporuri, s.n. ÔÇô (reg.) Sob─â cu plit─â: ÔÇ×Pt├şro╚Ötele fierb pe ╚Öpori, / Fetele a╚Öteapt─â pe╚ŤitoriÔÇŁ (Memoria, 2001: 23). Atestat ╚Öi ├«n Maramure╚Öul din dreapta Tisei. ÔÇô Din magh. sp├│r (MDA) < germ. Sparherd ÔÇ×sob─âÔÇŁ (╚Üurcanu, 2005).
╚Öpor, -uri, s.n. ÔÇô Sob─â cu plit─â: ÔÇ×Pt├şro╚Ötele firb pe ╚Öpori, / Fetele a╚Öteapt─â pe╚ŤitoriÔÇŁ (Memoria 2001: 23). ÔÇô Din germ. Sparherd ÔÇ×sob─âÔÇŁ (╚Üurcanu 2005).
SPOR subst. 1. Spora b., ard. (DR II 697). 2. Sporea, C. (IS 263). 3. Spornuic (Ard) < adj.
-SPOR ÔÇ×s─âm├«n╚Ť─â, spor, conidieÔÇŁ. ÔŚŐ gr. spora ÔÇ×s─âm├«n╚Ť─âÔÇŁ > fr. -spore, germ. id., engl. id. > rom. -spor.
SPOR-, v. SPORO-. Ôľí ~ange (v. -ange), s. m., organ ├«n form─â de sac ├«n care se formeaz─â ╚Öi se dezvolt─â sporii plantelor criptogame; sin. sporangiu; ~angiu (v. -angiu), s. n., sporange*; ~angiocarp (v. angio-, v. -carp), s. n., forma╚Ťiune caracteristic─â unor grupe de plante inferioare care ├«nchide ├«n interiorul s─âu mai mul╚Ťi sporangi; ~angiofor (v. angio-, v. -for), s. m., suport care poart─â sporangele; ~angiosor (v. angio-, v. -sor), s. m., grup de sporangi prezen╚Ťi la alge; ~angiospor (v. angio-, v. -spor), s. m., spor endogen format ├«ntr-un sporange sferic, fiind sus╚Ťinut de un sporangiofor.

Spor dex online | sinonim

Spor definitie

Intrare: spor (pl. -i)
spor pl. -i substantiv masculin
Intrare: șpor
șpor substantiv masculin
Intrare: spor (pl. -uri)
spor pl. -uri substantiv neutru
Intrare: spor (pref.)
spor pref.
Intrare: spor (suf.)
spor suf.
Intrare: Spor
Spor
Intrare: sporiul-casei
sporiul-casei substantiv masculin articulat (numai) singular