splínă f., pl. e (ngr. splina, vgr. splén, de unde și lat. splen, splină. Cp. cu stomah și plămîn). Un măruntaĭ situat între stomah și coastele false la stînga. Boală de splină (splinare, rast). Mold. Lemnu în care e înfiptă oiștea. Trans. O plantă saxifragacee cu flori auriĭ (chrysosplenium alternifolium). V. spînz.