SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Rar) Împodobit cu dantele, cu horbote. În fața hanului roșu se încinsese o horă strașnică... Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori, zburau cînd la dreapta, cînd la stînga. DELAVRANCEA, S. 55.