10 definiții pentru spintecătură
SPINTECĂTÚRĂ, spintecături,
s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (
concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. –
Spinteca +
suf. -ătură.
SPINTECĂTÚRĂ, spintecături,
s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (
concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. –
Spinteca +
suf. -ătură.
SPINTECĂTÚRĂ, spintecături,
s. f. Tăietură lungă și adîncă, crăpătură, despicătură. Trebuie o mică școală pentru a ști cum să scoată ochiul cu o bucată de coajă, pentru a se lipi de spintecătura unde are să trăiască altoiul. La TDRG. ◊
Fig. Motrul, tolănit în spintecătura dealurilor ca un balaur ostenit, își tremură solzii sclipitori în soare. VLAHUȚĂ, O. A. II 128.
spintecătúră s. f.,
g.-d. art. spintecătúrii;
pl. spintecătúri
spintecătúră s. f., g.-d. art. spintecătúrii; pl. spintecătúri SPINTECĂTÚRĂ s. 1. ruptură, sfâșietură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 2. crăpătură, despicătură, tăietură. (~ la fustă.)
spintecătură f.
1. acțiunea de a spinteca și rezultatul ei;
2. bucată de lemn spintecat.
spintecătúră f., pl. ĭ. Loc spintecat. V.
sfîșietură. SPINTECĂTURĂ s. 1. ruptură, sfîșietură, (înv.) spărtură. (~ la o haină.) 2. crăpătură, despicătură, tăietură. (~ la fustă.) spintecătură, spintecături
s. f. (
vulg.) prostituată.
Spintecătură dex online | sinonim
Spintecătură definitie
Intrare: spintecătură
spintecătură substantiv feminin