Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 804887:

spic n. capătul superior al paiului grânelor ce conține grăunțe: orzul a dat spic; ca spicul grâului, bălan: mustăcioara lui spicul grâului POP. [Lat. SPICUM].

Spic dex online | sinonim

Spic definitie