SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Reg.) Împodobit cu dantele, cu horbote. – Spițuri + suf. -at.

SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Reg.) Împodobit cu dantele, cu horbote. – Spițuri + suf. -at.

SPIȚĂRÁT, -Ă, spițărați, -te, adj. (Rar) Împodobit cu dantele, cu horbote. În fața hanului roșu se încinsese o horă strașnică... Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori, zburau cînd la dreapta, cînd la stînga. DELAVRANCEA, S. 55.

spițărát (reg.) adj. m., pl. spițăráți; f. spițărátă, pl. spițăráte

spițărát adj. m., pl. spițăráți; f. sg. spițărátă, pl. spițăráte

SPIȚĂRÁT adj. v. dantelat.

spițărat adj. v. DANTELAT.