SPERJÚR², -Ă, sperjuri, -e, s. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurămîntul. Așa e că nu te așteptai Din nou cu mine ochii, sperjurule, să dai? MACEDONSKI, O. II 220. ◊ (Adjectival) Cum, acesta să fie continentul de miracole, Pămîntul făgăduințelor. Al jurămintelor și căințelor, Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13.