SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.[1]

SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.

SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei sau a tehnicii din studiul și aplicarea căreia cineva își face o ocupație. O fi și lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBRĂILEANU, S. 229. Faptele și descoperirile curg, se grămădesc; o viață de om pentru a le ști toate e scurtă și specialitatea se restrînge. GHEREA, ST. CR. II 341. Nu m-amestec să-ți dau consilii în specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131. ◊ Loc. adj. De specialitate = care aparține unui domeniu special, care face parte dintr-un anumit domeniu; (despre persoane) care este competent într-o anumită activitate, care s-a consacrat ramurii respective. Va ști neapărat... să destăinuiască la ochii oamenilor de știință și de specialitate. ODOBESCU, S. III 12. 2. (De obicei la pl.) Produs sau preparat special, făcut potrivit unei rețete sau unor metode de fabricație deosebite. Eu nu fumez decît specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54. ◊ Specialitatea casei v. casă1 (6).

specialitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialitắții; pl. specialitắți

specialitáte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialității; pl. specialități

SPECIALITÁTE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)

SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas].

SPECIALITÁTE s. f. 1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate. 2. gen, categorie specifică. ◊ produs, preparat obținut după o rețetă specială. (< fr. spécialité, lat. specialitas)

SPECIALITÁTE ~ăți f. 1) Diviziune a unei discipline științifice sau a unei activități practice; ramură; branșă. ◊ De ~ care se referă la un anumit sector, la o anumită sferă de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a căpătat o pregătire specială. 3) Produs sau preparat obținut după rețete sau metode speciale. /<lat. specialitas, ~atis, fr. specialité

specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramură specială de studiu, de comerț.

*specialitáte f. (mlat. speciálitas,-átis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune căreĭa te consacri în special: studiu regiunilor polare e specialitatea luĭ, ceaĭu e specialitatea acesteĭ băcăliĭ. Specialist: consultăm specialitățile medicale. Medicament care poartă numele inventatoruluĭ saŭ al celuĭ ce are drept să-l fabrice. V. generalitate.

SPECIALITATE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)