Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru specialitate

SPECIALIT├üTE, specialit─â╚Ťi, s. f. 1. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei, a tehnicii, a artei etc. din studiul ╚Öi din aplicarea c─âreia cineva ├«╚Öi face o profesie. ÔŚŐ Loc. adv. De specialitate = care apar╚Ťine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent ├«ntr-o anumit─â ramur─â de activitate. 2. Produs sau preparat f─âcut din anumite re╚Ťete sau metode de fabrica╚Ťie deosebite. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sp├ęcialit├ę, lat. specialitas, -atis.[1]
SPECIALIT├üTE, specialit─â╚Ťi, s. f. 1. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei, a tehnicii, a artei etc. din studiul ╚Öi din aplicarea c─âreia cineva ├«╚Öi face o profesiune. ÔŚŐ Loc. adv. De specialitate = care apar╚Ťine unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent ├«ntr-o anumit─â ramur─â de activitate. 2. Produs sau preparat f─âcut din anumite re╚Ťete sau metode de fabrica╚Ťie deosebite. [Pr.: -ci-a-] ÔÇô Din fr. sp├ęcialit├ę, lat. specialitas, -atis.
SPECIALIT├üTE, specialit─â╚Ťi, s. f. 1. Ramur─â a ╚Ötiin╚Ťei sau a tehnicii din studiul ╚Öi aplicarea c─âreia cineva ├«╚Öi face o ocupa╚Ťie. O fi ╚Öi lipsa de timp a unui om foarte ocupat cu specialitatea sa. IBR─éILEANU, S. 229. Faptele ╚Öi descoperirile curg, se gr─âm─âdesc; o via╚Ť─â de om pentru a le ╚Öti toate e scurt─â ╚Öi specialitatea se restr├«nge. GHEREA, ST. CR. II 341. Nu m-amestec s─â-╚Ťi dau consilii ├«n specialitatea dumitale. CARAGIALE, O. VII 131. ÔŚŐ Loc. adj. De specialitate = care apar╚Ťine unui domeniu special, care face parte dintr-un anumit domeniu; (despre persoane) care este competent ├«ntr-o anumit─â activitate, care s-a consacrat ramurii respective. Va ╚Öti neap─ârat... s─â dest─âinuiasc─â la ochii oamenilor de ╚Ötiin╚Ť─â ╚Öi de specialitate. ODOBESCU, S. III 12. 2. (De obicei la pl.) Produs sau preparat special, f─âcut potrivit unei re╚Ťete sau unor metode de fabrica╚Ťie deosebite. Eu nu fumez dec├«t specialitate. C. PETRESCU, C. V. 54. ÔŚŐ Specialitatea casei v. cas─â1 (6).
specialit├íte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialitß║»╚Ťii; pl. specialitß║»╚Ťi
specialit├íte s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. specialit─â╚Ťii; pl. specialit─â╚Ťi
SPECIALITÁTE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)
SPECIALIT├üTE s.f. 1. Ramur─â anumit─â a unei ╚Ötiin╚Ťe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specific─â (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. sp├ęcialit├ę, lat. specialitas].
SPECIALIT├üTE s. f. 1. ramur─â anumit─â a unei ╚Ötiin╚Ťe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ÔÖŽ de ~ = care apar╚Ťine unei anumite specialit─â╚Ťi; (despre persoane) specialist ├«ntr-o anumit─â ramur─â de activitate. 2. gen, categorie specific─â. ÔŚŐ produs, preparat ob╚Ťinut dup─â o re╚Ťet─â special─â. (< fr. sp├ęcialit├ę, lat. specialitas)
SPECIALIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Diviziune a unei discipline ╚Ötiin╚Ťifice sau a unei activit─â╚Ťi practice; ramur─â; bran╚Ö─â. ÔŚŐ De ~ care se refer─â la un anumit sector, la o anumit─â sfer─â de activitate. 2) Gen de activitate, pentru care cineva a c─âp─âtat o preg─âtire special─â. 3) Produs sau preparat ob╚Ťinut dup─â re╚Ťete sau metode speciale. /<lat. specialitas, ~atis, fr. specialit├ę
specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramur─â special─â de studiu, de comer╚Ť.
*specialit├íte f. (mlat. speci├ílitas,-├ítis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune c─âre─şa te consacri ├«n special: studiu regiunilor polare e specialitatea lu─ş, cea─şu e specialitatea aceste─ş b─âc─âli─ş. Specialist: consult─âm specialit─â╚Ťile medicale. Medicament care poart─â numele inventatorulu─ş sa┼ş al celu─ş ce are drept s─â-l fabrice. V. generalitate.
SPECIALITATE s. branșă, disciplină, domeniu, ramură, sector. (În ce ~ activezi?)

Specialitate dex online | sinonim

Specialitate definitie

Intrare: specialitate
specialitate substantiv feminin
  • silabisire: -ci-a-