spasm definitie

14 definiții pentru spasm

SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.
SPASM, spasme, s. n. Contracție involuntară bruscă (și violentă) a unui mușchi sau a unui grup de mușchi; convulsie. ♦ Grimasă. [Pl. și: spasmuri] – Din fr. spasme.
SPASM, spasme, s. n. Contracție bruscă și involuntară (adesea violentă) a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. V. crampă. Avea un spasm de plîns, pe care-l înghiți îndată. SADOVEANU, B. 79. Adormeam cînd și cînd, adese deșteptat de cîte un spasm sau de cîte un vis rău. BOLINTINEANU, O. 362. Nenorocitul domn se zvîrcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură. NEGRUZZI, S. I. 165. ♦ Grimasă. Gura, cu buzele cărnoase, era strînsă într-un spasm dureros, tremurător. REBREANU, P. S. 14. – Pl. și: spasmuri (HOGAȘ, DR. II 136, VLAHUȚĂ, O. A. 162).
spasm s. n., pl. spásme
spasm s. n., pl. spásme/spásmuri
SPASM s. (MED.) 1. v. convulsie. 2. v. colică.
SPASM s.n. 1. Contracție bruscă a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. 2. Grimasă. // (În forma spasmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „spasm”, „(referitor la) spasme”, „spasmodic”. // (-spasm) Element secund de compunere savantă cu semnificația „convulsiv”, „spasm”. [Pl. -me, -muri. / < fr. spasme, cf. gr. spasmos – contracție].
SPASM s. n. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie. (< fr. spasme)
SPASMO-, -SPÁSM, -SPASTÍE elem. „contracție, spasm”. (< fr. spasmo-, -spasme, -spastie, cf. lat. spasmus, gr. spasmos, spastia)
SPASM ~e n. Contracție bruscă, involuntară și violentă a mușchilor; convulsie. /<fr. spasme
spasm n. contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și a nervilor.
*spazm n., pl. urĭ (vgr. spasmós). Med. Tresăritură, contracțiune involuntară și convulsivă a mușchilor și nervilor.
SPASM s. (MED.) 1. convulsie, (înv.) săltătoare, strînsoare. (~ la epileptici.) 2. colică, crampă, (reg.) apucat, apucătură, matrinchină, matrice, strîns, strînsoare, strînsură, vătămătură. (~ biliar.)
-SPASM „contracție, convulsie”. ◊ gr. spasmos „convulsie, contracție” > fr. -spasme, engl. -spasm, it. -spasmo > rom. -spasm.

spasm dex

Intrare: spasm (pl. -e)
spasm pl. -e
Intrare: spasm (pl. -uri)
spasm pl. -uri
Intrare: spasm (suf.)
spasm suf.