SPĂIMÎ́IE, spăimîi, s. f. (Rar) Obiect care sperie; sperietoare. Tatăl său, care fusese pentru copiii săi o spăimîie... nu-i vorbise decît cu răsteală. MACEDONSKI, O, III 24.

SPĂIMẤIE, spăimâi, s. f. (Rar) Sperietoare, spaimă, ciumă. – Din spaimă + momâie.

spăimâie, spăimâi, s.f. (înv.) sperietoare.