spărțí, spărțésc, vb. IV (înv.) a îndepărta.

2) spart și spârțésc v. tr. (lat. ex, rom. s-, și -part ca’n împart). Ps. S. 21,20). Despart: nu spărțĭ agĭutorĭul (ajutoru) tăŭ de mere (mine).

spărțésc, V. spart 2.