cioríc³ sn vz șorici

cioríc¹ sn [At: DA ms / Pl: ? / E: cf tc çykryk] (Reg) Lambă.

ȘORÍC s. n. v. șorici.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

ȘORÍC s. n. v. șorici.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc pârlită sau opărită și curățată de păr pentru a deveni comestibilă. [Var.: șoríc s. n.] – Et. nec.

ȘORÍC s. n. v. șorici.

ȘORÍCI s. n. Piele de porc care, după tăierea animalului, se pîrlește sau se opărește pentru a fi curățată de păr și a servi în alimentație. Oamenii se întinseră mai bine peste pat, mîncînd din coș ni ța plină cu gogoși și șorici, pe care o adusese nevasta omului. PREDA, Î. 110. Fumul focurilor de paie care-i părpăleau [pe porci] pînă la șorici acoperea cerul mahalalei ca o ceață deasă și fără căpătîi. DELAVRANCEA, S. 218. Dați-ne cîte-un șorici, Că noi nu plecăm d-aici. TEODORESCU, P. F. 12. – Variante: (Mold.) cioríc (CREANGĂ, P. 88, I. CR. III 333), (Mold., Transilv.) șoríc s. n.

CIORÍC s. n. v. șorici.

șoríci s. n.

șoríci s. n., pl. șorícuri/șoríce

ȘORÍCI s. (prin Transilv. și Maram.) sor. (~ de porc.)

ȘORÍCI ~ce n. Piele de porc pârlită (și opărită), curățată de păr și de murdărie, pentru a o face comestibilă. [Pl. și șoricuri] /Orig. nec.

cioríc s.n. (reg.) șoric.

soríc, sorícă, adj. (reg.) zgîrcit.

șoricí, pers. 3 sg. șoricește, vb. IV refl. (reg.; despre frunze) a se chirci, a se zgârci din cauza manei.

cioric n. Mold. V. șoric: pielea prefăcăndu-se în cioric ars CR.

șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].

cĭoríc, V. șoric.

șoríc n., pl. urĭ și e (pol. skwarek, șoric prăjit, ceh. škvarek, sîrb. čvarak; germ. schwarte. V. șorochină). Mold. Pele de porc cînd e vorba de mîncare: slănină cu șoric, șoric în „carne cu varză”. – În Mold. nord și cĭoric, în Munt. șoricĭ. În Munt. înseamnă și „scîndură plană pe o parte și curbă pe cea-laltă cum se desprinde de la o grindă pe care o facĭ în patru muchĭ”: doŭă șoricĭurĭ.

ȘORICI s. (prin Transilv. și Maram.) sor. (~ de porc.)

șoríc, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. ♦ (onom.) Șoric, Sorici, nume de familie (42 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (Șăineanu, DEX); cuvânt autohton, fără corespondent în albaneză (Russu, 1981); cf. sor „piele de porc” (DER, MDA).

șoríc, s.n. – Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. – Cuvânt autohton (Russu 1981); Cf. sor (MDA).

a avea obrazul / șoriciul / tovalul / gros expr. a fi nerușinat / impertinent

șorici s. n. sg. (fig.) obraz.