SÓNDĂ, sonde, s. f. 1. Puț de petrol cu ajutorul căruia se exploatează un zăcămînt subteran, acționîndu-se la suprafața solului. Sonda arde ca o spînzurătoare uriașă. GALACTION, O. I 315. Cînd au început a se ivi sondele negre, Zaharia Duhu și-a întors fața către bătrînă. Voia să-i citească mirarea. C. PETRESCU, A. 404. Plutea o atmosferă de mister. Iar sondele, macabre santinele, Își profilau scheletele pe cer. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 186. 2. Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact (pămînt etc.), granular (cereale, ciment, nisip etc.) sau pulverulent. 3. Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (de obicei în scopul de a-l explora și a recunoaște natura straturilor). 4. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric, de metal sau de cauciuc, care servește la explorarea unor canale sau cavități din organism sau la drenarea unor plăgi. 5. Aparat sau dispozitiv folosit pentru determinarea adîncimii unei ape, pentru studiul atmosferei la diferite înălțimi etc. 6. (În expr.) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă sau în stratosferă, pentru diferite cercetări științifice. S. m. Vernov... a efectuat, cu ajutorul baloanelor-sondă, măsurători asupra razelor cosmice în stratosferă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 1/3. 7. Pahar de bere lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos.