SONÁTĂ, sonate, s. f. Bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, care sînt deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară. [Artistul] ne stă bucuros la dispoziție pentru o ședință de sonate. CARAGIALE, O. VII 185. Sonatele lui Beethoven, fanteziile lui Haydn... pentru ea sînt o jucărie. NEGRUZZI, S. I 75.