*sonátă f., pl. e (it. sonata, d. sonare, a suna, a cînta). Muz. Piesă de muzică instrumentală compusă din 3-4 părți de caracter diferit (un allegro, un adagio saŭ andante, un finale și une-orĭ un menuet orĭ un scherzo în locu II saŭ III): sonatele luĭ Mozart. Ia e prima fază a sinfoniiĭ și e scrisă în special p. vioară.