SOMNAMBULÍSM s. n. 1. Stare patologică de automatism inconștient manifestată prin executarea unor acte coordonate (mers prin casă), în timpul somnului, natural sau provocat prin hipnoză, de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; noctambulism. – Din fr. somnambulisme.

SOMNAMBULÍSM s. n. 1. Stare de automatism inconștient manifestată prin părăsirea patului în timpul somnului și executarea unor acte coordonate de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; noctambulism. 2. Executare automată a unor acte de către o persoană hipnotizată. – Din fr. somnambulisme.

SOMNAMBULÍSM s. n. Afecțiune a sistemului nervos, care apare mai ales în cazuri de epilepsie și de isterie și se manifestă prin diferite acțiuni inconștiente (mai ales umblet) în timpul somnului. Accidentele isterice cuprind diverse manifestări ale nevrozei (atacuri convulsive... crize de somnambulism spontan etc.). MARINESCU, P. A. 95.

!somnambulísm (som-nam-/somn-am-) s. n.

somnambulísm s. n. (sil. mf. somn-)

SOMNAMBULÍSM s. (MED.) noctambulism, (pop.) lunie, (înv.) lunaticie, (grecism înv.) selianism.

SOMNAMBULÍSM s.n. Stare patologică manifestată prin diferite acțiuni inconștiente în timpul somnului; lunatism, noctambulism. [< fr. somnambulisme].

SOMNAMBULÍSM s. n. stare patologică manifestată prin diferite acțiuni inconștiente în timpul somnului; lunatism, noctambulism. (< fr. somnambulisme)

SOMNAMBULÍSM n. Stare patologică care se manifestă prin executarea automată și inconștientă, în timpul somnului, a unei activități, de care bolnavul nu-și amintește la trezire. /<fr. somnambulisme

somnambulism n. 1. starea celui somnambul; 2. starea nervoasă în care cad unele persoane ipnotizate.

*somnambulízm n. (d. somnambul). Noctambulizm, starea (boala) celuĭ somnambul.

SOMNAMBULISM s. (MED.) noctambulism, (pop.) lunie, (înv.) lunaticie, (grecism înv.) selianism.