SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.

SOLONÉȚ, solonețuri, s. n. Grup de soluri caracterizate printr-un bogat conținut de sodiu și o fertilitate naturală foarte scăzută. – Din rus. soloneț.

solonéț s. n., pl. solonéțuri

solonéț s. n., pl. solonéțuri

SOLONÉȚ s. v. brâncă.

SOLONÉȚ ~e n. Sol cu un conținut sporit de săruri minerale și neprielnic agriculturii. /<rus., ucr. soloneț

soloneț s. v. BRÎNCĂ.

SOLONÉȚ (< rus.) s. n. Grup de soluri intrazonale caracterizate prin prezența unui orizont argiloluvial natric, cu conținut ridicat de sodiu (peste 15%), cu structură columnară, foarte compact în stare uscată, moale și impermeabil în stare umedă. Se formează fie prin desalinizarea solonceacurilor, fie prin alternanța salinizare-desalinizare. Are reacție alcalină. Fertilitate naturală foarte scăzută,fiind impropriu pentru culturi agricole; utilizat pentru pășuni, în care predomină plante suportant halofile.