Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru solid

SOL├ŹD1, solizi, s. m. 1. Moned─â de aur care a circulat ├«n Imperiul Roman ╚Öi ├«n Imperiul Bizantin. 2. Moned─â mic─â de argint sau de bronz emis─â ╚Öi ├«n ╚Ü─ârile Rom├óne ├«n sec. XVII. ÔÇô Din lat. solidus.
SOL├ŹD2, -─é, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posed─â capacitatea de a-╚Öi men╚Ťine forma ╚Öi dimensiunile, de a se opune for╚Ťelor deformatoare, av├ónd o structur─â compact─â ╚Öi o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel f─âcut ├«nc├ót s─â reziste mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni ╚Öi greutate); (fam., despre fiin╚Ťe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ÔÖŽ Care ├«nfrunt─â cu t─ârie greut─â╚Ťile; d├órz. ÔÇô Din fr. solide, lat. solidus.
SOL├ŹD1, solizi, s. m. Moned─â de aur care a circulat ├«n Imperiul roman ╚Öi ├«n cel bizantin. ÔÇô Din lat. solidus.
SOL├ŹD2, -─é, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posed─â capacitatea de a-╚Öi men╚Ťine forma ╚Öi dimensiunile, de a se opune for╚Ťelor deformatoare, av├ónd o structur─â compact─â ╚Öi o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel f─âcut ├«nc├ót rezist─â mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni ╚Öi greutate); (fam., despre fiin╚Ťe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ÔÖŽ Care ├«nfrunt─â cu t─ârie greut─â╚Ťile; d├órz. ÔÇô Din fr. solide, lat. solidus.
SOL├ŹD, -─é, solizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care, la o temperatur─â dat─â, are o rigiditate at├«t de mare, ├«nc├«t nu se deformeaz─â permanent sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare; p. ext. tare, dur. Forma corpurilor solide r─âm├«ne neschimbat─â, dac─â temperatura r─âm├«ne neschimbat─â ╚Öi for╚Ťele care lucreaz─â asupra lor nu dep─â╚Öesc o anumit─â limit─â. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. (Substantivat, n.) Solidele se deformeaz─â sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor care dep─â╚Öesc o anumit─â limit─â. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ÔŚŐ Stare solid─â = una dintre cele trei st─âri de agrega╚Ťie ale materiei. Solu╚Ťie solid─â = solu╚Ťie ├«n care at├«t dizolvantul c├«t ╚Öi substan╚Ťa dizolvat─â s├«nt corpuri solide (dizolvate ├«n stare topit─â). ÔÖŽ (Substantivat, n) Corp geometric cu trei dimensiuni, m─ârginit de suprafe╚Ťe plane sau curbe. 2. Rezistent, trainic, durabil. [Oamenii] au zidit grajduri mari ╚Öi solide. BOGZA, C. O. 270. ÔŚŐ Fig. Teatrul rom├«nesc era ├«n floarea lui. Dac─â ├«ns─â un curios ar fi observat cu s├«nge rece mersul s─âu, ar fi v─âzut cu ├«ntristare c─â nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. 3. Temeinic, ad├«nc, serios; p. ext. sigur, statornic. Clientela pu╚Ťin─â, dar solid─â, ├«i asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34. A trebuit s─â caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioas─â ╚Öi solid─â. GHICA, A. 553. 4. Mare (ca dimensiuni, ca greutate). O ├«nc─ârc─âtur─â solid─â. ÔÖŽ (Familiar, despre persoane) Voinic, robust. Cum e dumneaei solid─â, ├«i trebuie o por╚Ťie mult mai zdrav─ân─â! CARAGIALE, O. II 91. ÔÖŽ Fig. Care ├«nfrunt─â cu t─ârie greut─â╚Ťile; d├«rz. Ei!... ╚Ťi-a pl─âcut venerabilul? ÔÇô E tare... tare de tot... Solid b─ârbat! CARAGIALE, O. I 126.
sol├şd1 adj. m., pl. sol├şzi; f. sol├şd─â, pl. sol├şde
s├│lid2 (moned─â) s. m., pl. s├│lizi
sol├şd3 (corp) s. n., pl. sol├şde
sol├şd adj. m., pl. sol├şzi; f. sg. sol├şd─â, pl. sol├şde
sol├şd (moned─â) s. m., pl. sol├şzi
sol├şd (corp) s. n., pl. sol├şde
SOL├ŹD adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdrav─ân. (A ├«nfipt un par ~ ├«n p─âm├ónt.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, v├ónjos, voinic, zdrav─ân. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. conving─âtor.
Solid Ôëá lichid, nesolid, ╚Öubred
SOL├ŹD, -─é adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normal─â ├«╚Öi p─âstreaz─â forma ╚Öi dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care ├«nfrunt─â cu t─ârie greut─â╚Ťile; d├órz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].
SOL├ŹD, -─é adj. 1. (╚Öi s. n.) (corp) care la temperatura normal─â ├«╚Öi p─âstreaz─â forma ╚Öi dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care ├«nfrunt─â cu t─ârie greut─â╚Ťile; d├órz. (< fr. solide, lat. solidus)
SOL├ŹD ~d─â (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare. 3) fig. Care este serios ╚Öi important. 4) pop. Care are o constitu╚Ťie fizic─â puternic─â; robust; viguros. 5) Care impresioneaz─â prin exterior; cu exterior impresionant; impun─âtor. Cl─âdire ~d─â. /<lat. solidus, fr. solide
solid a. 1. ce are consisten╚Ť─â, ale c─ârui p─âr╚Ťi ader─â cu t─ârie laolalt─â: toate corpurile sunt solide, lichide sau gazoase; 2. ce poate s─â reziste: cl─âdire, stof─â solid─â; 3. fig. durabil: amicie solid─â. ÔĽĹ n. 1. corp solid: metalele sunt ni╚Öte solide; 2. Geom. corp limitat de suprafe╚Ťe: un cub e un solid cu ╚Öase fe╚Ťe.
*s├│lid, -─â adj. (lat. solidus). Consistent, v├«rtos, tare, care nu e moale, nic─ş lichid, nic─ş gazos: corp solid, ghea╚Ťa e solid─â. Robust, puternic, zdrav─ân: trup solid. Tra─şnic, durabil: zidur─ş solide, (fig.) amici╚Ťie solid─â. Serios, vrednic de ├«ncredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilat─â ma─ş pu╚Ťin de c├«t lichidele. Mat. Corp (spa╚Ťi┼ş) m─ârginit de suprafe╚Ťe: un cub e un solid cu ╚Öase fe╚Ťe. Adv. ├Än mod solid: a zidi solid. ÔÇô Fals sol├şd (dup─â fr.).
SOLID adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«rtos. (Un material ~.) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdrav─ân. (A ├«nfipt un par ~ ├«n p─âm├«nt.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) d─âinuitor, (pop.) purt─âre╚Ť, ╚Ťeap─ân, v├«rtos, (├«nv.) nestr─âmutat, ╚Ťiitor. (Ghete ~; o construc╚Ťie ~.) 4. consistent, dens, tare, v├«rtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, v├«njos, voinic, zdrav─ân, (pop.) ╚Ťeap─ân, v├«nos, v├«rtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. ╚Öi Transilv.) pogan, (├«nv.) potent, putincios, spato╚Ö, (fig.) verde. (Om ~.) 6. legat, robust, viguros, v├«njos, voinic, zdrav─ân. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupe╚Ö, voinic. (Excesiv de ~.) 8. concludent, conving─âtor, decisiv, edificator, elocvent, gr─âitor, hot─âr├«tor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (├«nv.) ├«nduplec─âtor. (O dovad─â ~; un exemplu ~.)
reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent ├«n procesul de alterare ╚Öi r─âmas ÔÇ×in situÔÇŁ, netransformat; r.s. ├«mbrac─â forma unor min. sau fragmente litice relicte ÔÇô ex.: zircon, cuar╚Ťite ÔÇô ╚Öi ├«nso╚Ťe╚Öte ├«n scoar╚Ťa de alterare neoforma╚Ťiile argiloase.
SOLID1 (< lat.) s.m. 1. Monedă de aur care a circulat în imperiile roman și bizantin (bătut prima dată în 312 de Constantin cel Mare). 2. Monedă mică de argint sau de bronz emisă și în Țările Române în sec. 17.
SOLID2, -─é (< fr., lat.) adj. 1. (╚śi substantivat, n.) (Corp) care posed─â capacitatea de a-╚Öi men╚Ťine forma ╚Öi dimensiunile, de a se opune ac╚Ťiunii for╚Ťelor deformatoare, av├ónd o structur─â compact─â ╚Öi o mare coeziune; p. ext. tare, rigid, dur, rezistent. Una din cele trei st─âri ale materiei (al─âturi de starea lichid─â ╚Öi gazoas─â). ÔÖŽ (MAT.) Unghi s. = por╚Ťiune de spa╚Ťiu m─ârginit─â de o suprafa╚Ť─â conic─â. ÔŚŐ (REZ. MAT.) (Subst., n). Solid de egal─â rezisten╚Ť─â = bar─â cu sec╚Ťiunea transversal─â variabil─â, realizat─â astfel ├«nc├ót efortul unitar maxim care ia na╚Ötere sub ac╚Ťiunea for╚Ťelor exterioare ╚Öi a greut─â╚Ťii proprii s─â aib─â aceea╚Öi valoare ├«n toate sec╚Ťiunile. 2. Care rezist─â mult─â vreme; durabil, trainic. 3. Temeinic; statornic. 4. De dimensiuni ╚Öi greutate mare. ÔÖŽ Voinic, robust, viguros. 5. Fig. D├órz.

Solid dex online | sinonim

Solid definitie

Intrare: solid (adj.)
solid 1 adj. adjectiv
Intrare: solid (s.m.)
solid 2 s.m. substantiv masculin