SOLÍD1, solizi, s. m. 1. Monedă de aur care a circulat în Imperiul Roman și în Imperiul Bizantin. 2. Monedă mică de argint sau de bronz emisă și în Țările Române în sec. XVII. – Din lat. solidus.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât să reziste mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLÍD1, solizi, s. m. Monedă de aur care a circulat în Imperiul roman și în cel bizantin. – Din lat. solidus.

SOLÍD2, -Ă, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel făcut încât rezistă mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. Mare (ca dimensiuni și greutate); (fam., despre ființe) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SOLÍD, -Ă, solizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri) Care, la o temperatură dată, are o rigiditate atît de mare, încît nu se deformează permanent sub acțiunea forțelor exterioare; p. ext. tare, dur. Forma corpurilor solide rămîne neschimbată, dacă temperatura rămîne neschimbată și forțele care lucrează asupra lor nu depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. (Substantivat, n.) Solidele se deformează sub acțiunea forțelor care depășesc o anumită limită. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. ◊ Stare solidă = una dintre cele trei stări de agregație ale materiei. Soluție solidă = soluție în care atît dizolvantul cît și substanța dizolvată sînt corpuri solide (dizolvate în stare topită). ♦ (Substantivat, n) Corp geometric cu trei dimensiuni, mărginit de suprafețe plane sau curbe. 2. Rezistent, trainic, durabil. [Oamenii] au zidit grajduri mari și solide. BOGZA, C. O. 270. ◊ Fig. Teatrul romînesc era în floarea lui. Dacă însă un curios ar fi observat cu sînge rece mersul său, ar fi văzut cu întristare că nu are baze solide. NEGRUZZI, S. I 345. 3. Temeinic, adînc, serios; p. ext. sigur, statornic. Clientela puțină, dar solidă, îi asigura venituri considerabile. REBREANU, R. I 34. A trebuit să caut a-i modera, puindu-i pe o cale mai serioasă și solidă. GHICA, A. 553. 4. Mare (ca dimensiuni, ca greutate). O încărcătură solidă. ♦ (Familiar, despre persoane) Voinic, robust. Cum e dumneaei solidă, îi trebuie o porție mult mai zdravănă! CARAGIALE, O. II 91. ♦ Fig. Care înfruntă cu tărie greutățile; dîrz. Ei!... ți-a plăcut venerabilul? – E tare... tare de tot... Solid bărbat! CARAGIALE, O. I 126.

solíd1 adj. m., pl. solízi; f. solídă, pl. solíde

sólid2 (monedă) s. m., pl. sólizi

solíd3 (corp) s. n., pl. solíde

solíd adj. m., pl. solízi; f. sg. solídă, pl. solíde

solíd (monedă) s. m., pl. solízi

solíd (corp) s. n., pl. solíde

SOLÍD adj. 1. v. tare. 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pământ.) 3. v. durabil. 4. v. consistent. 5. v. robust. 6. legat, robust, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. v. corpolent. 8. v. convingător.

Solid ≠ lichid, nesolid, șubred

SOLÍD, -Ă adj. 1. (Adesea s.n.) Care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; (p. ext.) tare, dur. 2. Rezistent, tare, durabil, trainic. 3. Temeinic, serios; sigur. 4. Voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (Fig.) Care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. [Cf. fr. solide, lat. solidus].

SOLÍD, -Ă adj. 1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur. 2. rezistent, durabil, trainic. 3. temeinic, serios; sigur. 4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras. 5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz. (< fr. solide, lat. solidus)

SOLÍD ~dă (~zi, ~de) 1) (despre corpuri) Care este tare, dur. 2) Care este rezistent la acțiunea forțelor exterioare. 3) fig. Care este serios și important. 4) pop. Care are o constituție fizică puternică; robust; viguros. 5) Care impresionează prin exterior; cu exterior impresionant; impunător. Clădire ~dă. /<lat. solidus, fr. solide

solid a. 1. ce are consistență, ale cărui părți aderă cu tărie laolaltă: toate corpurile sunt solide, lichide sau gazoase; 2. ce poate să reziste: clădire, stofă solidă; 3. fig. durabil: amicie solidă. ║ n. 1. corp solid: metalele sunt niște solide; 2. Geom. corp limitat de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe.

*sólid, -ă adj. (lat. solidus). Consistent, vîrtos, tare, care nu e moale, nicĭ lichid, nicĭ gazos: corp solid, gheața e solidă. Robust, puternic, zdravăn: trup solid. Traĭnic, durabil: zidurĭ solide, (fig.) amiciție solidă. Serios, vrednic de încredere: om, caracter solid. S. n., pl. e. Fiz. Corp solid: solidele se dilată maĭ puțin de cît lichidele. Mat. Corp (spațiŭ) mărginit de suprafețe: un cub e un solid cu șase fețe. Adv. În mod solid: a zidi solid. – Fals solíd (după fr.).

SOLID adj. 1. dur, rezistent, tare, tenace, (pop.) țeapăn, vîrtos. (Un material ~.) 2. puternic, rezistent, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 3. durabil, rezistent, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 4. consistent, dens, tare, vîrtos. (Mortar ~.) 5. puternic, robust, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 6. legat, robust, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un trup ~.) 7. corpolent, trupeș, voinic. (Excesiv de ~.) 8. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, puternic, serios, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.)

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.

SOLID1 (< lat.) s.m. 1. Monedă de aur care a circulat în imperiile roman și bizantin (bătut prima dată în 312 de Constantin cel Mare). 2. Monedă mică de argint sau de bronz emisă și în Țările Române în sec. 17.

SOLID2, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și substantivat, n.) (Corp) care posedă capacitatea de a-și menține forma și dimensiunile, de a se opune acțiunii forțelor deformatoare, având o structură compactă și o mare coeziune; p. ext. tare, rigid, dur, rezistent. Una din cele trei stări ale materiei (alături de starea lichidă și gazoasă). ♦ (MAT.) Unghi s. = porțiune de spațiu mărginită de o suprafață conică. ◊ (REZ. MAT.) (Subst., n). Solid de egală rezistență = bară cu secțiunea transversală variabilă, realizată astfel încât efortul unitar maxim care ia naștere sub acțiunea forțelor exterioare și a greutății proprii să aibă aceeași valoare în toate secțiunile. 2. Care rezistă multă vreme; durabil, trainic. 3. Temeinic; statornic. 4. De dimensiuni și greutate mare. ♦ Voinic, robust, viguros. 5. Fig. Dârz.