*solenoíd m. și n., pl. e (vgr. solén, țeava, și -id din metaloid). Fiz. O șerie de curente circulare de acelașĭ sens și intensitate la distantă egală unu de altu așa în cît să formeze o suprafață cilindrică și care în practică se realizează pintr’o sîrmă în elice al cărei capăt e întors înapo’ paralel cu cilindru pe afară saŭ pin ăuntru așa în cît curentu să vie și să ĭasă pin acelașĭ punct. Această sîrmă posedă calitățile magnetuluĭ.