Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru solemnitate

SOLEMNIT├üTE, (2) solemnit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öire a ceea ce este solemn; ceremonial care ├«nso╚Ťe╚Öte ├«ndeplinirea unui act solemn. ÔÖŽ M─âre╚Ťie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn s─âv├ór╚Öit cu fast. ÔÖŽ Ceremonie public─â pentru s─ârb─âtorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. ├Ändeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. ÔÇô Din lat. sollemnitas, -atis.
SOLEMNIT├üTE, solemnit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öire a ceea ce este solemn; ceremonial care ├«nso╚Ťe╚Öte ├«ndeplinirea unui act solemn. ÔÖŽ M─âre╚Ťie, seriozitate, gravitate, sobrietate. 2. Act solemn s─âv├ór╚Öit cu fast. ÔÖŽ Ceremonie public─â pentru s─ârb─âtorirea sau comemorarea unui eveniment ori a unei persoane. 3. ├Ändeplinire a unor forme care fac valabile actele juridice. ÔÇô Din lat. sollemnitas, -atis.
SOLEMNIT├üTE, solemnit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öire a ceea ce este solemn; ceremonial care ├«nso╚Ťe╚Öte ├«ndeplinirea unui act solemn (v. pomp─â, fast); p. ext. seriozitate, gravitate. Dac─â n-ar fi la mijloc seriozitatea ╚Öi solemnitatea sentimentului ce mi-a╚Ťi inspirat, ar trebui s─â r├«d. GALACTION, O. I 335. Eugenia era mi╚Öcat─â de solemnitatea ╚Öedin╚Ťei. REBREANU, R. II 184. ├Än toat─â redac╚Ťia trece ca un fior de solemnitate, se face t─âcere. VLAHU╚Ü─é, O. A, III 105. ÔŚŐ Fig. Prim─âvara ╚Öi-a f─âcut cu mult─â solemnitate intrarea triumfal─â. CARAGIALE, O. VII 69. ÔÖŽ M─âre╚Ťie (a fenomenelor naturii). Locul... nu-i lipsit de solemnitate ╚Öi de o s─âlbatic─â frumuse╚Ťe. BOGZA, C. O. 194. 2. Act solemn s─âv├«r╚Öit cu pomp─â; ceremonie public─â pentru s─ârb─âtorirea unui eveniment. P─ârin╚Ťii n-au venit la ╚Öcoal─â la solemnitatea deschiderii. SADOVEANU, O. VI 358. ├Ämi aduceam atunci aminte, in aceast─â frumoas─â solemnitate, de ziua acea c├«nd... jurar─âm, noi patru in╚Öi, acolo ├«ntocmirea societ─â╚Ťii noastre. GHICA, A. 40. ÔŚŐ Loc. adj. De solemnitate = de ceremonie, de gal─â. Constantin Lipan ├«╚Öi trimisese hainele de solemnitate la sp─âl─âtoria chimic─â. C. PETRESCU, C. V. 169.
solemnit├íte s. f., g.-d. art. solemnitß║»╚Ťii; (manifest─âri) pl. solemnitß║»╚Ťi
solemnit├íte s. f., g.-d. art. solemnit─â╚Ťii; (manifest─âri) pl. solemnit─â╚Ťi
SOLEMNIT├üTE s. 1. v. festivitate. 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate. (~ momentului.) 4. v. pomp─â. 5. gravitate, seriozitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 6. grandoare, m─âre╚Ťie. (Un peisaj plin de ~.)
SOLEMNIT├üTE s.f. 1. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este solemn; ceremonial care se oficiaz─â cu ocazia unui act solemn. ÔÖŽ Seriozitate, gravitate; m─âre╚Ťie. 2. Mare ceremonie public─â pentru s─ârb─âtorirea unui eveniment. [Cf. lat. solemnitas, fr. solennit├ę].
SOLEMNIT├üTE s. f. 1. ├«nsu╚Öirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; m─âre╚Ťie. 2. mare ceremonie public─â pentru s─ârb─âtorirea unui eveniment. (< lat. solemnitas)
SOLEMNIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter solemn. 2) S─ârb─âtoare solemn─â; ceremonie. /<lat. sollemnitas, ~atis, fr. solennit├ę
solemnitate f. 1. ceremonie public─â ce face un lucru solemn: solemnitatea unei serb─âri; 2. formalit─â╚Ťi ce fac un act autentic: solemnitatea unui jur─âm├ónt.
*solemnit├íte f. (lat. sollemnitas, solemnitas, sollennitas, solennitas, -├ítis; fr. solenitt├ę, it solennit├í). Calitatea de a fi solemn. Mare ceremonie public─â: solemnitatea zilei de 10 Ma─ş. Fig. Gravitate, ma─şestate, pomp─â: solemnitatea une─ş intr─âr─ş. Formalit─â╚Ť─ş care fac autentic un act: solemnitatea unu─ş jur─âmint. Enfaz─â: a vorbi cu solemnitate.
SOLEMNITATE s. 1. festivitate, s─ârb─âtoare. (~ dezvelirii monumentului.) 2. ceremonial, ceremonie. (~ primirii ambasadorilor.) 3. importan╚Ť─â, ├«nsemn─âtate. (~ momentului.) 4. ceremonie, cinste, fast, parad─â, pomp─â. (~ de care s-a bucurat.) 5. gravitate, seriozitate. (~ f─âcu loc jovialit─â╚Ťii.) 6. grandoare, m─âre╚Ťie. (Un peisaj plin de ~.)

Solemnitate dex online | sinonim

Solemnitate definitie

Intrare: solemnitate
solemnitate substantiv feminin