SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț.

SNOPULÉȚ, snopuleți, s. m. Snopușor. – Snop + suf. -uleț.

SNOPULÉȚ, snopulețe, s. n. Snopușor. O gaură pe care... o astupai... cu un snopuleț... de mărăcini. GORJAN, H. II 37.

snopuléț s. m., pl. snopuléți

snopuléț s. m., pl. snopuléți

SNOPULÉȚ s. v. snopișor.

SNOPULEȚ s. snopișor, snopușor, (prin Maram.) snopiț, (prin Olt.) snopșorel. (Un ~ de grîu.)