Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru snoav─â

SNO├üV─é, snoave, s. f. Scurt─â povestire folcloric─â, oral─â, cu con╚Ťinut anecdotic, inspirat─â din via╚Ťa de toate zilele. ÔÇô Din sl. iznova ÔÇ×din nouÔÇŁ.
SNO├üV─é, snoave, s. f. Mic─â povestire (de tip popular) cu con╚Ťinut anecdotic. ÔÇô Din sl. iz nova ÔÇ×din nouÔÇŁ.
SNO├üV─é, snoave, s. f. (Popular) Scurt─â istorioar─â hazlie. V. anecdot─â. N-am mai ├«nt├«lnit ├«n via╚Ť─â om care s─â ╚Ötie at├«tea c├«ntece, at├«tea snoave, at├«tea basme. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 29. Vi╚Öan avea slov─â frumoas─â. ├Äl rugai s─â-mi culeag─â c├«ntece ╚Öi snoave... ╚Öi s─â mi le scrie. VLAHU╚Ü─é, O. A. 146. C├«nd ╚Öedeau casnicii la lucru iarna ├«n nop╚Ťi d-alea lungile ╚Öi spuneau la snoave ╚Öi la ghicitori, cotoiul sta l├«ng─â d├«n╚Öii ╚Öi torcea. ISPIRESCU, L. 285. Basmele, pove╚Ötile, c├«nticele ╚Öi snoavele au ╚Ťinut loc pururea de hrisoave domne╚Öti ╚Öi de pisanii ctitore╚Öti. ODOBESCU, S. II 511.
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
snoávă s. f., g.-d. art. snoávei; pl. snoáve
SNOÁVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. și Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. și Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)
SNO├üV─é ~e f. Povestire de mici propor╚Ťii, de origine popular─â, ├«n care se satirizeaz─â diferite metehne; istorioar─â hazlie; anecdot─â. /Din iznoav─â
snoav─â f. anecdot─â popular─â, istorioar─â comic─â. [Slav. IZ┼Č NOVA, iar─â╚Ö, din nou (v. isnoav─â): lit. istorioar─â ce se repet─â].
snoávă, V. znoavă.
zno├ív─â ╚Öi snoav─â (oa dift.) f., pl. e (ca ╚Öi iznoav─â, adic─â ÔÇ×povestire repetat─âÔÇŁ). Anecdot─â popular─â.
SNOAVĂ s. glumă, (reg.) polojenie, (Munt., Olt. și Mold.) dafie, (Mold.) iznoavă, (Mold. și Bucov.) palotie, (Munt.) trantie. (Culegere de ~e.)

Snoav─â dex online | sinonim

Snoav─â definitie

Intrare: snoav─â
znoav─â substantiv feminin
snoav─â substantiv feminin